Dizzy Gillespie, cântăreț, compozitor de jazz și trompetist american

Dizzy Gillespie (născut pe 21 octombrie 1917, în Cheraw, Carolina de Sud, SUA – decedat pe 6 ianuarie 1993, în Englewood, New Jersey) a fost un trompetist, compozitor și lider de trupă american de jazz, recunoscut ca una dintre figurile esențiale ale mișcării bebop.

Tatăl său, zidar și conducător de trupă amator, l-a introdus pe Gillespie în lumea muzicii, învățându-l bazele mai multor instrumente. După moartea tatălui său în 1927, Gillespie a învățat singur să cânte la trompetă și trombon. A urmat timp de doi ani Institutul Laurinburg din Carolina de Nord, unde a studiat muzica și a cântat în orchestră. Prima sa slujbă profesională a fost în trupa lui Frankie Fairfax din Philadelphia, unde stilul său timpuriu a fost puternic influențat de idolul său, trompetistul Roy Eldridge. Gillespie a primit porecla „Dizzy” datorită comportamentului său jucăuș și imprevizibil.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/music-sounds-composing-music-7162377/

În 1937, a fost angajat în Orchestra Teddy Hill, ocupând poziția fostului său idol, Roy Eldridge, și și-a făcut debutul discografic cu „King Porter Stomp”. În anii 1930 și 1940, Gillespie a cântat cu mai multe trupe celebre, inclusiv cu Cab Calloway, Ella Fitzgerald, Earl Hines, Duke Ellington și Billy Eckstine. Tot în această perioadă, a participat la sesiuni de jam la Minton’s Playhouse din New York, contribuind la dezvoltarea stilului bebop, alături de Charlie Parker, Thelonious Monk și Max Roach. În 1944, la una dintre primele sesiuni de înregistrări bebop, piesa „Woody ‘n’ You” a fost compusă de Gillespie, marcând un moment important în cariera sa și a mișcării bebop. De-a lungul anilor 1940 și începutul anilor ’50, Gillespie și Charlie Parker au fost considerați cofondatori ai bebop-ului.

În anii târzii ai anilor 1940, Gillespie a format propria orchestră, considerată una dintre cele mai mari ansambluri de jazz ale timpului, cunoscută atât pentru complexitatea aranjamentelor, cât și pentru virtuozitatea instrumentală. Orchestră sa a combinat stilul bop cu influențe afro-cubaneze, introducând genul numit „Cubop”, prin piese precum „Manteca” și „Cubano Bop”, colaborând cu toboșarul de conga Chano Pozo. După această perioadă, Gillespie a condus ocazional alte formații mari, dar a preferat să cânte în grupuri mici din anii 1950 încolo.

Dizzy Gillespie este considerat unul dintre cei mai mari trompetiști de jazz din toate timpurile, poate doar Louis Armstrong fiind comparabil. Gillespie a revoluționat sunetul trompetei prin virtuozitatea sa tehnică, atingând cele mai înalte registre și introducând elemente armonice îndrăznețe, precum intervalul de unsprezecea augmentată. Stilul său inovator a influențat generații de muzicieni de jazz, iar multe dintre frazele sale muzicale au devenit standarde în acest gen. De asemenea, Gillespie a popularizat imaginea „uniformei bebop”, cu beretă, ochelari și barbă, care a devenit un simbol al mișcării.

Pe lângă cariera sa muzicală, Gillespie a fost și un compozitor prolific. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără „Salt Peanuts”, „Woody ‘n’ You”, „Con Alma”, „Groovin’ High” și „A Night in Tunisia”, toate devenite standarde ale jazz-ului.

Chiar dacă perioada sa de maximă inovație s-a încheiat până la sfârșitul anilor 1950, Gillespie a continuat să performeze la un nivel înalt. În anii 1970, a înregistrat lucrări importante cu trupe mari și mici, colaborând cu artiști precum Oscar Peterson și Count Basie. Ca ambasador al muzicii jazz, a condus turnee internaționale sponsorizate de Departamentul de Stat al SUA, contribuind la răspândirea jazz-ului în întreaga lume. În ultimii ani, a condus Orchestra Națiunilor Unite, un ansamblu în care au evoluat protejați ai săi precum Paquito D’Rivera și Arturo Sandoval.

Autobiografia lui Gillespie, To Be, or Not…to Bop, a fost publicată în 1979, oferind o privire detaliată asupra vieții și carierei sale remarcabile.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Dizzy-Gillespie