Dimitrie Negreanu, fizician român

Dimitrie Negreanu (n. 25 octombrie 1858, Botoșani – d. 30 aprilie 1908, București) a fost un fizician român de renume și membru corespondent al Academiei Române. Considerat un pionier al cercetării fizicii moderne în România, Negreanu și-a început studiile la Botoșani (1865-1876) și și-a obținut licența în fizică la Universitatea din București în 1880. După trei ani ca profesor de fizică la Liceul Național din Iași, a plecat la Paris, unde în 1889, alături de laureatul Nobel Gabriel Lippmann, și-a susținut teza de doctorat intitulată Étude de l’éthérification et de la conductibilité électrique, devenind primul român doctor în fizică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Negreanu#/media/Fi%C8%99ier:Dimitrienegreanu.jpg

Reîntors în România, a fost numit profesor la Catedra de Electricitate a Universității din București (1889-1908), unde a fondat un laborator de cercetare și a desfășurat studii ample în domenii precum puterea inductivă a electricității, tensiunea electromotoare a elementelor galvanice, elementele magnetice ale României, căldura specifică a lichidelor și rezistența electrică a pilelor și galvanometrelor. Tot aici, Negreanu a inițiat primele lucrări practice de fizică pentru studenți, redactând un îndrumar pentru aceste experimente și publicând manualele Electricitatea (1907) și Gravitația (1908), printre primele de acest fel destinate liceelor și universităților.

Pentru contribuțiile sale didactice și științifice, Negreanu a fost distins în 1893 cu titluri de membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale de Electricitate din Paris, fiind recunoscut astfel și la nivel internațional pentru activitatea sa inovatoare în fizică.