Dimitrie Iov, poet și prozator român

Dimitrie Iov (n. 9 martie 1888, sat Uricani, orașul Flămânzi, județul Botoșani – d. 20 august 1959, Gherla) a fost un poet și prozator român, director al Teatrului Național din Iași între 1942 și 1944. Pe numele său real, Dumitru Iov.

Fiul lui Teodor Iov și al Ecaterinei a urmat Școala Comercială Superioară din Iași, iar apoi a devenit un cunoscut om de cultură și publicist. În 1919, a fost numit primul director al Teatrului de propagandă din Basarabia, iar un an mai târziu, în 1920, a devenit Inspector general al artelor în Basarabia. A fost ales deputat în 1926, senator în 1931 și a ocupat funcția de prefect al județului Soroca în 1921 și 1926.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Iov#/media/Fi%C8%99ier:Scriitorul-dimitrie-iov-jertfa-din-dragoste-de-basarabia-267062.jpg

Ca publicist, a avut o activitate intensă în numeroase reviste literare și politice, debutând în 1911 în revista Luceafărul din Sibiu. A colaborat la publicații importante precum Flacăra, Ramuri, Drum drept, Țara noastră, Doina, Solia, Capitala, Viața literară, Facla, Adevărul literar, Gânduri bune, Dacia, Adevărul, Dimineața, Universul, Ordinea, Îndreptarea, și Sfatul Țării. De asemenea, a fost conducătorul mai multor periodice, printre care Renașterea Moldovei, Biblioteca copiilor și tinerimii, Cuvântul, Cuvântul nostru și Basarabia de Sus.

În 1956, a fost arestat de Securitate sub acuzația de uneltire și agitație publică și condamnat la 6 ani de închisoare. A fost încarcerat la penitenciarele Jilava și Gherla, unde a decedat pe 20 august 1959.

Distincții

• Ordinul „Coroana României” în gradul de Cavaler (31 mai 1932)
• Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. I pentru litere (23 septembrie 1942)

A folosit numeroase pseudonime de-a lungul carierei sale, printre care:

• D. Codru
• Delaflăminzi
• D. lov-Solferino
• D. Liuba
• D. Luncă
• Ion Opincă
• Mihail Oțel
• D. Pădure
• Vladimir Sacară
• Solferino

Volume publicate

• Scrisori către un nepot: moartea Regelui Carol (Craiova: Ramuri, 1915)
• În lunca Trotușului (nuvele și schițe, București: România Nouă, 1923)
• Amintiri și lacrimi (nuvele și schițe, București: 1932)
• Priveliști basarabene (București: Naționala-Mecu, 1941)
• Gospodarul din Orhei (nuvele și schițe, București: Monitorul Oficial, 1942)
• Biruitorii de la Țiganca (București: Universul, 1943)
• Covor basarabean (versuri, Iași: Cartea Moldovei, 1943)
• D-aia n-are ursul coadă… (București: Vremea, 1943)
• Moldova de la Nistru (București: Dacia Traiană, 1943)
• Duduia Adela (nuvele și schițe, București, [an necunoscut])
• Basarabia și Bucovina de Sus sub noua stăpânire (1940-1941)
• Sub călcâiul comunist. Pagini de crud adevăr (1941)
• Scrieri (în două volume, Editura Știința, Chișinău, 2017, Colecția Moștenire, ediție de Mihai și Teodor Papuc)
• În manuscris: Vulpea de baltă, Bărbieria din Hârlău și trilogia Basarabiei Cărți poștale

A figurat în antologiile Mireasa de peste Prut (Al. Darie, București: 1994) și Crizantema de la frontieră (V. Bâtcă, București: 1996).

Bibliografie

• Bejan, Dimitrie, Hotarul cu cetăți. Editura Doxologia, 2010
• Iorga, N., Istoria literaturii românești contemporane, vol. II, Editura Minerva, 1985
• Petcu, Marian, Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, Editura Polirom, 2012.

Sursa: