Dimitrie Gusti, sociolog român, istoric și filosof

Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iași – d. 30 octombrie 1955, București) a fost un reputat sociolog, istoric, filosof, voluntarist și etician român, considerat fondatorul sociologiei românești moderne.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Gusti#/media/Fi%C8%99ier:Dimitrie_Gusti.jpg

Membru al Academiei Române din 1919 și președinte al acesteia între 1944–1946, Dimitrie Gusti a deținut și funcția de Ministru al Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor (1932–1933). A fost profesor la universitățile din Iași și București, unde a predat etica, sociologia și estetica, contribuind decisiv la dezvoltarea științelor sociale în România.

El a întemeiat Școala Sociologică de la București, fundamentând o metodă inovatoare – metoda monografică –, care propunea o cercetare multidisciplinară a vieții sociale, prin colaborarea specialiștilor din diverse domenii: sociologi, medici, agronomi, ingineri sau învățători.

În concepția sa, societatea este alcătuită din unități sociale interdependente, animate de o voință socială ce se manifestă prin activități economice, spirituale, juridice și politice. Gusti a explicat că aceste manifestări sunt condiționate de patru factori fundamentali – cosmic, biologic, psihic și istoric – și a introdus concepte precum procese sociale și tendințe sociale pentru a descrie dinamica vieții colective.

Printre lucrările sale esențiale se numără:

• Egoismus und Altruismus (1904)

• Sociologia militans (1935–1946)

• Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii (1939)

• Problema sociologiei (1940)

• Enciclopedia României (vol. I–IV, 1938–1943)

Pentru meritele sale, Dimitrie Gusti a fost distins cu Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului” (1941).