Debut de septembrie la Muzeul Național de Artă al României: Lucrarea George Enescu de Corneliu Baba, expusă acum în Galeria Națională

De la 1 septembrie 2021, Galeria Națională de Artă Românească Modernă va expune  lucrarea intitulată „George Enescu” creată de Corneliu Baba și o altă piesă care se referă la universul enescian, lucrarea „Natură statică cu vioară”.  Cele două picturi vor fi expuse în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, în colaborare cu Muzeul Național de Artă al României, iar unele concerte vor avea loc în sala Auditorium a muzeului.

Lucrarea care îl înfățișează pe Enescu a fost realizată de Corneliu Baba în anul 1955, autorul revenind cu repictări ale acesteia până în anul 1991. La dorința sa expresă, tabloul, expus acum, a înlocuit o altă lucrare cu același subiect din anul 1955, de care pictorul era nemulțumit și pe care a distrus-o.

Lucrarea care îl înfățișează pe Enescu a fost creată de Corneliu Baba în 1955, iar autorul a revenit cu repictări ale acesteia până în 1991. La dorința sa clar exprimată, pictura expusă acum a înlocuit o altă lucrare cu aceeași temă de care pictorul a fost nemulțumit în 1955 și pe care a distrus-o.

Într-unul dintre caietele sale,  Corneliu Baba a transcris câteva rânduri despre Enescu, din cartea lui Bernad Gavoty, Les souvenirs de Georges Enesco:

„Cum compun: lucrez încet și în taină, mergând până la a le ascunde apropiaților schițe pe care de altfel nu au nici o intenție să le fure. Sunt bântuit de scrupule, dar deznădejdea îmi este străină: sunt prea umil ca să-mi ofer luxul disperării. […] În fine, nu sunt niciodată mulțumit, niciodată. Dacă aș fi, într-o zi aș înceta să mai compun, chiar în același moment, ca să eternizez o clipă minunată…” .

Corneliu Baba l-a reprezentat pe Enescu în postura sa caracteristică, ușor aplecat, cu vioara sub braț, cum apărea la finalul concertelor sale, în ținuta specifică de spectacol. Este una dintre imaginile iconice ale marelui compozitor și interpret, care îl înfățișează pe un fundal incert, o masă de culoare care nu-l situează într-un spațiu anume ci, cumva, în eternitate.