De 60 de ani își spun „Te iubesc!” în fiecare zi (Foto)

La bine și la greu, cu amintiri frumoase și încercări, toleranţă și, mai presus de toate, multă iubire. Este povestea impresionantă de viață a soților Margareta și Gelu Rebegea, din Bacău, ajunși la 60 de ani împreună. Margareta avea 25 de ani când l-a cunoscut pe Gelu, cu doi ani mai mic decât ea. S-au iubit atât de mult încât după doar câteva luni au ajuns în fața altarului.

S-au căsătorit, au știut de la început că ăsta le era drumul. Au construit cariere, o casă, au întemeiat o familie. Au împreună două fete: Daniela și Gabriela. Una medic și cealaltă profesoară.  Nu s-au certat niciodată, spun ei, și așa au reușit să treacă prin cele mai grele încercări. Acum, după 60 de ani împreună și peste 80 de ani de viață, mărturisesc că sentimentele sunt la fel de intense.

Uniți pe viață

Gelu provine dintr-o familie de trei copii, toți băieți. Mama sa a murit când erau mici, iar tatăl nu s-a mai însurat niciodată. A plecat de tânăr de acasă, la școală la Bacău (el fiind din Mărăști). A fost greu, a învățat mult, iar după ce s-a însurat a făcut și facultatea de drept și studii economice. Margareta, învățătoare fiind, a lucrat în sat, apoi în satele limitrofe Bacăului, după care a ajuns la oraș, în Bacău, la Școala nr.4. Margareta provine dintr-o familie de șase copii rămași în viață- 5 fete si un băiat. Ea fiind a doua.

Gelu și Margareta fac împreună doi copii, două fete- Daniela și Gabriela. Dimineața la 5.30 le ducea la cămin, trezind tot blocul, apoi mergea la școală să le predea copiilor.Toată scara știa când pleca spre cămin cu ambele fete care plângeau cât le ținea gura, dar ea nu avea timp de alint. Trebuia să meargă la serviciu-nu avea încotro. Gelu era plecat de luni și venea sâmbăta acasă. Fetele au crescut, așteptau cu nerăbdare venirea lui acasă. Aducea tot timpul cadouri, iar dacă erau cuminți le ducea cu șareta prin sat, acolo unde lucra, ca fost primar de Oncești și Filipeni. Fetele au crescut, aveau nevoie de tată, așa că a venit în Bacău ca jurist la TCH.

La fiecare salariu, banii erau foarte bine împărțiți- pe utilități, mâncare și mașină. În 1975 a venit și mașina mult așteptată. Cu banii primiți de la nuntă, Gelu și Margareta și-au luat motocicletă. Cine mai era ca ei? Mândri, tineri și neliniștiți. Când fetele au crescut s-au adaptat și ei-trebuia mașină….nu încăpeau toți 4 pe motor. Erau momente când rămâneau fără bani, nu intrau în economiile de mașină, spălau sticle și le vindeau.

Fetele au crescut, Gelu voia să le facă inginere, dar Margareta le-a susținut și așa au devenit-una medic și cealaltă profesor. Daniela de mică spunea că ea se face doctoriță și se va mărita cu un marinar. Și chiar așa a și fost. Gabriela, mai mică și mai alintată, stătea mai mult pe lângă mama, corecta lucrări, dar îi  plăcea doar la matematică, se corectau mai repede. Așa a urmat drumul mamei, a devenit profesoară de matematică. Daniela a fost în liceu, mare handbalistă la Știința Bacău, dar după treapta a doua, Margareta și Gelu au făcut un consiliu de familie- fiecare ce vrea să ajungă. Daniela trebuia să aleagă între a fi handbalistă sau medic…nu era de glumă. A ales medicina și de a doua zi nu s-a mai dus la handbal. A ieșit cu gălăgie-antrenorul de atunci a venit acasă să-i convingă să o lase din nou, dar ei au fost foarte hotărâți. Nu a rămas nu.

Bunică la 48 de ani

Atunci când Gabriela, studentă fiind, a născut primul nepot, a venit la Iași și l-a luat pentru ca cea mică (cum spuneau ei) să-și continue studiile. Andrei, primul nepot, avea doar 4 luni. Era bunică la 48 ani. A fost greu să-și aducă aminte de cum se crește un copil. A luat-o de la capăt și s-au bucurat de fiecare clipă petrecută împreună. Jumătate de an stătea Andrei la ei, jumătate la cuscrii din Neamț.

Margareta are o fire veselă, încrezătoare, reușind la fiecare generație de copii să transmită dragostea de carte, să sădească în ei curiozitatea de a descoperi lucruri noi, așa încât peste ani s-au întors cu familiile lor să cunoască pe doamna lor învățătoare.

Anii au trecut și acum sunt patru nepoți și un stănepot. Când au ieșit la pensie, au hotărât să-și facă o casă mică în Mărăști, comuna Filipeni unde Gelu a fost și primar în tinerețe. Au luat-o de la capăt cu toate. Încet, încet au ridicat și un etaj pentru nepoți. Când vin toți să aibă unde să stea. Jos, la parter, fiecare  fată are camera ei. În fiecare vară, pe 15 august, vin toți nepoții –Andrei cu soția Ramona și David, copilul, Adrian cu soția Ioana, Alexandru cu prietena, Alin cu prietena, fetele Daniela cu Ovidiu (soțul ), Gabriela cu Cătălin (soțul).

Așa au făcut și astăzi, când toți s-au adunat în jurul sărbătoriților. Le-au adus daruri, le-au urat sănătate și viață lungă și au depănat împreună amintiri. Amintiri ce poartă cu ele clipe importante din viaţă, chipurile unor oameni dragi, amintiri care înseninează cei 60 de ani de „Te iubesc!” rostit cu blândețe în fiecare zi.