David Urs, Baron de Margina

David Urs, cunoscut și sub numele de David Urs de Margina sau de Marginea (n. 1 aprilie 1816, Mărgineni, comitatul Făgăraș – d. 10 septembrie 1897, Sibiu), a fost un înalt ofițer român în armata imperială austriacă, purtător al Ordinului Militar Maria Terezia.
David Urs a urmat cursurile primare la școlile grănicerești ale Regimentului I Român de Graniță, aflate în comuna Orlat. Studiile medii le-a finalizat la școala superioară secundară a Regimentului II Român de Graniță din Năsăud.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/David_Urs_de_Margina#/media/Fișier:Baronul_David_Urs.jpg
La 1 martie 1841, David Urs a fost avansat la gradul de sublocotenent. În 1846, deținea funcția de adjunct al căpitanului Philippovic, comandantul companiei a VII-a de la Racovița.
În anul 1848, în timpul revoluției, a comandat compania a VII-a de la Racovița și a luptat împotriva regimentelor secuiești care susțineau revoluționarii conduși de Lajos Kossuth, în zona localității Odorhei. Datorită curajului său, a fost decorat cu Ordinul de Merit Militar cu decorație de război și cu Ordinul Imperial Rusesc „Sfânta Ana” de clasa a 3-a, din partea aliaților ruși.

Pe 19 noiembrie 1850, a fost transferat la Infanterieregiment 34 din Kaschau (astăzi Košice, Slovacia). La 5 mai 1859, a fost avansat la gradul de maior și a participat la războiul austro-italo-francez, în calitate de comandant de batalion. A fost decorat cu Ordinul Maria Terezia pentru bravura sa în luptele de la Solferino și Medole, devenind astfel primul român care a primit această distincție. A obținut și Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a. La 8 ianuarie 1860, a fost înnobilat și a primit titlul de baron.

Pe 1 februarie 1860, a fost promovat la gradul de vicecolonel și transferat în Transilvania, la Infanterieregiment 64 din garnizoana Deva. La 16 iunie 1863, a fost numit comandant al IR 64 și avansat la gradul de colonel. În timpul războiului austro-prusac din 1866, a primit comanda insulei fortificate Lissa din Marea Adriatică, unde a demonstrat o abilitate strategică remarcabilă în timpul Bătăliei de la Lissa. La 20 iulie 1866, a fost decorat de împăratul Franz Joseph I cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a 2-a, cu decorație de război, pentru acțiunile sale de la Lissa.
David Urs s-a implicat activ în păstrarea regimentelor militare grănicerești românești, amenințate cu desființarea în urma reorganizării armatei cezaro-crăiești. A sprijinit financiar școlile grănicerești de la Orlat și Năsăud. În testamentul său, a lăsat întreaga sa avere Bisericii Române Unite cu Roma, inclusiv suma de 50.000 de florini, destinată pentru crearea unui fond destinat acordării de burse elevilor români care proveneau din familii de grăniceri, pentru a-i sprijini în continuarea studiilor la Mitropolia Blajului.
David Urs a decedat la 10 septembrie 1897, la Sibiu, și a fost înmormântat alături de George Barițiu în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu, prima biserică greco-catolică din oraș, care acum este ocupată de o parohie ortodoxă.
În 1916, Astra a propus sărbătorirea centenarului nașterii lui David Urs, însă evenimentul nu a mai avut loc din cauza intrării trupelor Regatului Român în Transilvania, în contextul Primului Război Mondial. La 18 noiembrie 1937, ofițerii batalionului 3 grăniceresc de gardă, staționat la Făgăraș, au comemorat 40 de ani de la moartea sa.
În 1921, o stradă din Sibiu a fost numită în onoarea sa, iar în 1950, administrația orașului a schimbat numele acesteia în strada Câmpului.

Sursa: https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/49306/1/BCUCLUJ_FP_PIV1903_1897_005_037.pdf