David Prodan, istoric, arhivist, profesor și membru al Academiei Române

David Prodan (n. 13 martie 1902, Cioara, azi Săliștea, județul Alba – d. 11 iunie 1992, Cluj-Napoca, județul Cluj) a fost un istoric, arhivist, profesor și membru al Academiei Române.

David Prodan s-a născut în familia lui Ilie Prodan și Ana Moțu. Bunicii materni erau Mihăilă Moțu, de origine moț, și Safta Pienar, iar bunicii paterni erau Ion și Ioana Prodan, provenind din două familii Prodan distincte. Tatăl său era plugar și zidar, cu școală primară, și știa să citească și să scrie.

David a avut patru frați: Ana, Saveta, Ion și el. Ion a decedat prematur, iar mama sa, Ana, a murit când David avea doar șapte-opt ani.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

La vârsta de 38 de ani, în 1940, David s-a căsătorit cu Floarea (Florica) Vlădescu (d. 1991), cu care a trăit timp de 60 de ani. Nu au avut copii.

David a învățat să scrie și să citească acasă, de la tatăl său, înainte de a merge la școală. A urmat școala primară în satul natal.

În perioada liceală, pentru a putea urma gimnaziul, era necesar să știe limba maghiară, motiv pentru care a repetat clasa a IV-a la Sebeș. A continuat studiile la liceul maghiar Kun din Orăștie, județul Hunedoara, dar prăbușirea Imperiului austro-ungar l-a surprins în clasa a X-a. După 1919, a continuat liceul la noul liceu Aurel Vlaicu.

În 1921, a venit pentru prima dată în România, la București, pentru a participa la concursul Tinerimii Române, iar în același an a obținut bacalaureatul.

După liceu, s-a mutat la Cluj, unde a lucrat ca translator la Direcția Generală CFR și a început studiile la Facultatea de Litere, secția limba română și istorie, pe care le-a abandonat după câteva luni pentru a se dedica exclusiv studiilor. Printre profesorii săi de renume se numără Sextil Pușcariu, Gheorghe Bogdan-Dică, Vasile Bogrea, Alexandru Lapedatu și Ioan Lupaș.

A obținut licența magna cum laude în 1924, la secțiunile istorie și arheologie, iar teza sa de doctorat a fost despre răscoala lui Horea din 1784.

În timpul facultății, David Prodan a lucrat ca corector la publicația „Societatea de Mâine” și secretar de redacție la „Ardealul Tânăr”. De asemenea, a scris pentru „Gând românesc”.

Pentru a se întreține, a predat lecții la școala de ucenici și a avut dificultăți financiare, ajungând să se îmbolnăvească de plămâni din cauza condițiilor de trai precare.

După finalizarea studiilor, a început să lucreze ca arhivist la Arhivele Statului din Cluj. După 13 ani în această funcție, s-a mutat la Biblioteca Universitară, ca suplinitor la arhiva istorică, iar ulterior a devenit bibliotecar clasa a III-a.

În 1930, a efectuat o excursie de studii în Europa, vizitând arhivele din Budapesta, Viena, nordul Italiei, Elveția și Paris.

După Dictatul de la Viena din 1940, când Transilvania de Nord-vest a fost cedată Ungariei, David Prodan și personalul Bibliotecii Universitare au fugit la Sibiu, unde a locuit o perioadă la Sextil Pușcariu.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost mobilizat și a lucrat în birourile Regimentului 91 Infanterie la Alba Iulia, Corpului VI Armată la Timișoara și Corpului VII Armată la Sibiu. A scăpat de trimiterea pe frontul de est.

După 1945, a fost printre primii universitari care s-au întors în Clujul eliberat și a lucrat la Biblioteca Universitară și la catedra de Istorie Modernă a României. În 1947, a refuzat să devină membru al Partidului Comunist și a fost sancționat în perioada anilor 1950.

În 1948, a fost ales membru corespondent al Academiei Române și a început cariera universitară. A fost profesor la Catedra de Istorie Modernă a României și șef de secție la Istoria Medievală. În perioada 1950-1955, a fost mutat la Catedra de Istorie Medievală din cauza activității sale politice. În 1955, a participat la Congresul Istoricilor de la Roma și a devenit membru titular al Academiei Române.

S-a pensionat devreme, la vârsta de 60 de ani, și a fost membru al Asociației Istoricilor Americani. În perioada 1991-1992 a fost președinte de onoare al Centrului de Studii Transilvane.

Opere

• „Răscoala lui Horea în comitatul Cluj și Turda” (teză de doctorat)
• „Răscoala lui Horea” (două volume)
• „Teoria imigrației românilor din Principatele Române în Transilvania în veacul al XVIII-lea” (1944)
• „Iobăgia pe domeniul Băii de Arieș”
• „Supplex Libellus Valachorum” (1948)
• „Încă un Supplex Libellus Valachorum – 1804” (1970)
• „Documente privind istoria României” (colaborator)
• „Tratatul de Istoria României” (responsabil de volumul III)
• „Urbariile Țării Făgărașului”
• „Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea” (1967)
• „Iobăgia în Transilvania în secolul al XVII-lea” (1986)
• „Problema iobăgiei în Transilvania 1700-1848” (1989)
• „Transilvania și iar Transilvania” (1992).

David Prodan a decedat la 11 iunie 1992, la vârsta de 90 de ani, în Cluj-Napoca, și a fost înmormântat în cimitirul municipiului Cluj-Napoca.

Memoria

• Școala Generală din Săliștea, județul Alba, poartă numele David Prodan.
• Un bust al lui David Prodan a fost ridicat în Săliștea, județul Alba.
• Colegiul Național din Cugir, județul Alba, poartă numele David Prodan.
• O școală generală din Cluj-Napoca se numește David Prodan.
• O stradă din Cluj-Napoca se numește Academician David Prodan.
• Asociația Arhiviștilor din România poartă numele David Prodan.

Bibliografie

Prodan, David – Memorii, Editura Enciclopedică, București, 1993, ISBN 973-45-0057-0

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/David_Prodan