Dan Mănucă, critic și istoric literar român

Dan Mănucă, (20 mai 1938, Dolheștii Mari – 7 mai 2017, Iași), a fost un critic și istoric literar, eminescolog, profesor universitar și cercetător.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263/

Sursa foto: https://www.dailymotion.com/video/xg4zpz

Sursa foto: https://www.referatele.com/referate/romana/Dan-Manuca/index.php

Dan Mănucă a fost o personalitate marcantă a criticii și istoriei literare românești, recunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul eminescologiei, al literaturii junimiste și pentru lucrările de referință dedicate marilor clasici.

S-a născut în satul Dolheștii Mari, într-o familie cu rădăcini intelectuale și clericale – tatăl său, Mihai Mănucă, a fost preot, profesor și istoric al Bisericii Ortodoxe Române, iar mama, Teodora, învățătoare. După școala primară și liceul la „Costache Negruzzi” din Iași, Dan Mănucă a urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza”, unde și-a luat doctoratul în 1973, cu o teză dedicată criticii literare junimiste (1864–1885).

După o scurtă perioadă de activitate didactică și traduceri, din 1963 a devenit cercetător științific la Institutul de Filologie Română „Al. Philippide” al Academiei Române – Filiala Iași, instituție pe care a condus-o între 1990 și 2009. În paralel, a fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și conducător de doctorate în literatura română. A obținut burse de studii în Germania și Franța și a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1974).

A debutat publicistic în 1959, iar editorial în 1971, cu volumul Scriitori junimiști. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără: Critica literară junimistă, Pe urmele lui Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului, Pelerinaj spre ființă (eseu despre imaginarul poetic eminescian), Opinii literare, precum și coordonarea unor lucrări esențiale precum Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 și Dicționarul general al literaturii române.

A fost redactor-șef adjunct al revistei Convorbiri literare și a colaborat constant cu publicații culturale importante precum România literară, Luceafărul, Ateneu, Revista de istorie și teorie literară, Cahiers roumains d’études littéraires, între altele.

Premii și distincții

• Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1975)

• Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1979)

• Premiul „B.P. Hasdeu” pentru Dicționarul general al literaturii române (2004)

• Premii ale revistelor Ateneu, Convorbiri literare și ale Uniunii Scriitorilor

• Medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” (2000)

• Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria A – Literatură (2004).