Jurnal FM 
Cristache Ciolac, violonist și lăutar român de etnie romă
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 17, 2025
Cristache Ciolac (n. 17 decembrie 1870, București – d. 26 februarie 1927, București) a fost un renumit violonist și lăutar român de etnie romă, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în dezvoltarea folclorului orășenesc. Ciolac a fost unul dintre primii creatori ai acestui gen, influențând tehnica lăutarilor români prin interpretarea sa unică, caracterizată prin secunda mărită lăutărească și tendința spre virtuozitate. A reușit să ridice nivelul tehnicii violonistice lăutărești, având o influență profundă asupra violoniștilor de renume precum Nicolae Buică și Grigoraș Dinicu.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cristache_Ciolac#/media/Fi%C8%99ier:Cristache_Ciolac.jpg
Cristache Ciolac s-a născut pe 17 decembrie 1870 în București, într-o familie de muzicieni. Era fiul naistului Radu Ciolac și fratele mai multor muzicieni, inclusiv violoniști și un chitarist cunoscut, Fotache Ciolac, un nume remarcabil al mahalalelor bucureștene de la sfârșitul secolului XIX. A început să cânte în taraful tatălui său, la nunți și în cârciumile din centrul vechi al Bucureștiului.
În 1890, a înființat propriul taraf și a început să cântă la diverse restaurante și nunți, obținând rapid o reputație în oraș. În 1894, a plecat într-un turneu în Belgia, iar la întoarcerea sa în București, a devenit o figură importantă pe scena muzicală a capitalei, cântând în locații celebre precum „Berăria cooperativă” și „Elyseu”.
În 1900, Ciolac a reprezentat Pavilionul Românesc la Expoziția din Paris, unde a cântat în grădina Palatului Elysee, primind recunoaștere internațională și fiind decorat cu titlul de Ofițer de Academie.
În 1902, Ciolac l-a întâlnit pe George Enescu, care a cules de la el o serie de melodii populare ce l-au inspirat în compozițiile sale. Printre aceste melodii se numără „Hora nebună” și „Hora miresei”, care au influențat profund lucrările lui Enescu.
Ciolac a continuat să fie o personalitate influentă pe scena muzicală din România, cântând la Sinaia, la restaurante de prestigiu și în fața unor figuri importante ale vremii, cum ar fi Sarah Bernardt și Ignaz Paderewski.
În jurul anului 1914, Cristache Ciolac a ajuns să fie considerat cel mai important lăutar violonist din București, cu o influență uriașă asupra muzicii lăutărești și a folclorului românesc. A fost ascultat și admirat de personalități precum scriitorii Alexandru Vlahuță și Octavian Goga.
În perioada Primului Război Mondial, Ciolac a fost implicat în activitățile muzicale de pe front, iar George Enescu a continuat să culeagă melodii din repertoriul său, influențând compozițiile sale ulterioare, inclusiv Sonata nr. 3 pentru pian și vioară „în caracter popular românesc”.
În 1921, din cauza unei paralizii la brațul drept, Cristache Ciolac a renunțat la muzică și s-a angajat ca inspector al pescăriilor statului. A decedat pe 26 februarie 1927, fiind înmormântat într-o mormânt modest, în Cimitirul „Pătrunjelul” din București.
Cristache Ciolac rămâne o figură de referință în muzica populară românească, fiind apreciat nu doar de contemporanii săi, ci și de generațiile ulterioare. După moartea sa, lucrările sale au continuat să fie apreciate și studiate, iar compunerile și înregistrările sale sunt păstrate ca parte a patrimoniului muzical național.
Melodiile culese de George Enescu de la Cristache Ciolac reprezintă o parte importantă a repertoriului lăutăresc tradițional, notate cu grijă și transmise posterității. Acestea includ diverse hore și sârbe, ce continuă să fie studiate și interpretate de muzicienii contemporani.
Cristache Ciolac rămâne o legendă a muzicii tradiționale românești, ale cărei influențe se resimt până astăzi.
și https://comentator.ro/planeta/2766-cristache-ciolac-lautarul-de-la-care-enescu-a-luat-43-de-cantece
