Costache Olăreanu, scriitor român

Costache Olăreanu (n. 1 iulie 1929, Huși – d. 23 septembrie 2000, Iași) a fost un scriitor român remarcabil, asociat generației literare cunoscute sub numele de Școala de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu.

A urmat cursurile Facultății de Psihologie-Pedagogie din București, finalizându-și studiile la Cluj. Alături de colegii săi din Școala de la Târgoviște, a contribuit la o direcție literară distinctă în proza românească postbelică.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ball-pen-pen-reflection-elegant-pen-5930536

Debutul său editorial s-a produs în 1971 cu volumul „Vedere din balcon”, la puțin timp după publicarea primelor cărți ale lui Mircea Horia Simionescu (1968) și Radu Petrescu (1970).

A urmat un ritm constant de publicare, remarcându-se printr-un stil personal, ironic și autoreferențial. Printre cele mai apreciate volume ale sale se numără:

• „Ucenic la clasici” (1979), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1980;
• „Ficțiune și infanterie” (1980), considerată de critici una dintre cele mai valoroase lucrări ale sale.

În deceniul următor, a publicat mai multe volume care i-au consolidat reputația:

• „Fals manual de petrecere a călătoriei” (1982)
• „Avionul de hârtie” (1983)
• „Cvintetul melancoliei” (1984)
• „Cu cărțile pe iarbă” (1986)
• „Dragoste cu vorbe și copaci” (1987)/

După 1990, deși pensionat, Costache Olăreanu a ocupat mai multe funcții administrative importante în domeniul cultural: a fost șef al Inspectoratului pentru Cultură al Municipiului București, director general în Ministerul Culturii și director al Editurii Fundației Culturale Române.

În această perioadă a publicat noi volume, precum:

• „Poezie și autobiografie”
• „Caiete vechi și sentimentale”
• „Lupul și chitanța”
• „Scrisoare despre insule”
• „Merci pour les covrigi”

De asemenea, unele dintre cărțile sale mai vechi au fost reeditate. Una dintre ultimele apariții editoriale din timpul vieții sale a fost ediția revizuită a volumului „Cu cărțile pe iarbă”, reintitulată „Sancho Panza al II-lea”.

Costache Olăreanu s-a stins din viață pe 23 septembrie 2000, la Iași, la scurt timp după ce se simțise rău în timpul unui eveniment la Vaslui, unde prezida juriul unui festival de umor.

Volume publicate (selectiv)

În timpul vieții:

• Vedere din balcon (1971)
• Ucenic la clasici (1979)
• Ficțiune și infanterie (1980)
• Fals manual de petrecere a călătoriei (1982)
• Avionul de hârtie (1983)
• Cvintetul melancoliei (1984)
• Cu cărțile pe iarbă (1986)
• Dragoste cu vorbe și copaci (1987)
• Poezie și autobiografie (1994)
• Caiete vechi și sentimentale (1994)
• Lupul și chitanța (1995)
• Scrisoare despre insule (1999)
• Merci pour les covrigi (1999).

Postum:

• De la Abulius la Zotta (2000)
• Cum poți să fii persan (2001)
• Frica (2002).

Premii

• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1980) pentru Ucenic la clasici.