Corneliu Miklosi, inginer român

Corneliu Miklosi (5 martie 1887, Covăsânț, județul Arad – 10 august 1963, Timișoara) a fost un inginer român de prestigiu, membru titular al Academiei Române din 1955.

Cornel Miklosi este cunoscut ca inventator al metodei de sudură electrică „cap la cap”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Micloși#/media/Fișier:Corneliu_Miclosi_1955.jpg
A urmat studiile liceale la Arad și în Germania, apoi a absolvit Facultatea de Electrotehnică din Karlsruhe și Facultatea de Mecanică din Budapesta. A fost asistent și docent la Universitatea Tehnică din Budapesta, iar ulterior profesor la Universitatea Tehnică din Timișoara (1925–1930 și 1947–1965).

Membru al Academiei Române, Miklosi a ocupat în Timișoara funcții importante: director al Întreprinderilor Comunale (1919–1948), director al Centrului de Cercetări Științifice și al revistei Sudura (1919–1945).
Ca metalurgist, a elaborat teoria sudării „cap la cap” a șinelor de cale ferată prin ardere intermediară, tehnică ce a permis realizarea căii ferate continue, fără joante. A publicat studii despre:

• proprietățile și comportamentul metalelor și aliajelor în contact cu apa și aburul;
• ruperea casantă a oțelului;
• prevenirea ruperii șinelor de cale ferată cauzată de solicitările la tracțiune și flambaj (iarna) sau compresiune (vara).

A inventat metoda de sudură electrică „cap la cap” direct în cale, prin ardere intermediară a șinelor, precum și dispozitivul „Taurus” pentru sudarea electrică a șinelor destinate căilor ferate fără joante. De asemenea, a creat o mașină perfecționată pentru încercarea materialelor la tracțiune și mai multe tipuri de mașini pentru testarea materialelor la încovoiere cu moment variabil.
În cadrul Institutului Politehnic din Timișoara, a predat cursurile „Utilizările energiei electrice” și „Acționări electrice”, formând numeroase generații de specialiști în domeniul sudurii.

Și-a desfășurat întreaga carieră didactică la Universitatea Politehnica Timișoara (1939–1963). A debutat în 1939 ca șef de lucrări, devenind în 1940 profesor suplinitor, iar din 1942 profesor titular. În 1949 a fost numit decan al Facultății de Electrotehnică, iar între 1953 și 1961 a condus Catedra de Utilaj și Tehnologia Sudării din cadrul Facultății de Mecanică.

Distincții și onoruri

• Ordinul Muncii, clasa a III-a – 14 septembrie 1953
• Ordinul Muncii, clasa I – 31 decembrie 1956, „cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la înființarea Societății Academice Române, pentru merite deosebite în muncă”
• Ordinul Muncii, clasa I – 31 mai 1957, „pentru merite deosebite în muncă, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din R.P.R.”
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Române”, clasa I – 31 mai 1962, „pentru merite științifice și didactice, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la naștere”
• Titlul de „Om de Știință Emerit al Republicii Populare Române” – 5 noiembrie 1962, „pentru activitatea îndelungată, contribuția în dezvoltarea științei și merite deosebite în învățământul superior”.

Bibliografie:

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Cornel_Micloși