Constantin Salcia, poet român

Constantin Salcia (pseudonimul lui Constantin Grassu) s-a născut la 28 august 1910, în comuna Salcia, județul Teleorman, și a încetat din viață la 21 noiembrie 1994, la București. Provenit dintr-o familie de țărani (Gheorghe și Stanca Grassu), a urmat liceul la Turnu Măgurele și doi ani de studii juridice, întrerupte însă, lucrând ulterior ca funcționar.

A debutat în 1933 în Adevărul literar și artistic, colaborând apoi la reviste importante precum Cuvântul liber, Familia, Vremea, Convorbiri literare, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar sau Curentul literar. Debutul editorial l-a avut în 1935 cu volumul „Năvodar de stele”, urmat de alte apariții: „Logodna apelor” (1939), „Drumuri spre legendă” (1947), „Liniștea furtunii” (1968), „Ora târzie” (1972), „Poeme intime” (1980) și „Izvoare subterane” (1984). În manuscris au rămas volumul de proze Oameni și destine și romanul Văpăi.

Sursa foto: AI

Opera lui Constantin Salcia se înscrie pe linia tradiționalismului echilibrat, valorificând teme rurale și motive de inspirație clasică. Poezia sa are o tentă elegiaco-romantică, cu pasteluri dedicate satului natal și peisajului dunărean, presărate cu imagini nostalgice precum „somnul de metal al satului” sau „chipul mamei” ca icoană. În volumele ulterioare, temele dominante rămân ruina casei părintești, amintirile legate de „moșii țărani” și lirismul de inspirație rustică. Poezia erotică, prezentă în toate volumele, rămâne în registrul sentimental-romantic, adesea cu accente de romanță.

Opera publicată

• Năvodar de stele (1935)
• Logodna apelor (1939)
• Drumuri spre legendă (1947)
• Liniștea furtunii (1968)
• Ora târzie (1972)
• Poeme intime (1980)
• Izvoare subterane (1984).

Referințe critice

• D. Micu, Gazeta literară, nr. 36/1968
• Al. Raicu, România literară, nr. 5/1973 și nr. 36/1980
• N. Prelipceanu, Tribuna, nr. 38/1973.