Constantin Rauțchi a fost un actor român de teatru și film, de o deosebită expresivitate

Debutează la Teatrul Național din Craiova, făcând parte din generația de aur a teatrului românesc, promoția 1956. A interpretat următoarele roluri: Bartolo în Bărbierul din Sevilla de Pierre Beaumarchais, valetul Lane din Bunbury sau Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde, Pleșoianu din Ultima generație de Vasile Nițulescu, marinarul răgușit din Tragedia optimistă a lui Vsevolod Vișnevski, Fortunato din Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni și actorul din Hamlet de William Shakespeare. Criticii de teatru au scris la acea vreme că Rauțchi „face parte din familia unui Morțun și Iancu Brezeanu”^.

Își continuă cariera teatrală la Teatrul Național din București, unde este coleg și prieten cu Gheorghe Cozorici.

A avut un rol principal în ecranizarea pentru teatru TV a romanului Oameni sărmani de Fiodor Dostoievski, având ca parteneră de scenă pe Leopoldina Bălănuță. Rolurile din film au fost secundare, dar Rauțchi le-a transformat, potrivit criticului Victor Parhon, în „mici bijuterii, căpătând, prin forța expresivității sale, nu o pregnanță deosebită, ci una de neuitat”.

Pictorul Constantin Piliuță i-a făcut un portret.

Constantin Rauțchi era un om tăcut și însingurat, „de o mare generozitate și delicatețe sufletească”, dedicat până la epuizare teatrului. Munca sa l-a istovit prematur,iar actorul a decedat la 17 noiembrie 1984, la vârsta de numai 50 de ani.

Filmografie