Constantin (Costache) Negruzzi, om politic, prozator, poet și dramaturg remarcabil al perioadei pașoptiste

Constantin Negruzzi (1808, Hermeziu, Iași – 24 august 1868, Iași) a fost un om politic, prozator, poet și dramaturg remarcabil al perioadei pașoptiste, și unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române (1867). A început educația sub îndrumarea unui dascăl grec renumit din Iași, învățând românește dintr-o carte a lui Petru Maior.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Negruzzi#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Negruzzi_(1).jpg

În timpul revoluției de la 1821, s-a refugiat împreună cu tatăl său în Basarabia, la Chișinău, unde l-a cunoscut pe poetul rus Pușkin, care i-a insuflat pasiunea pentru literatură. A ocupat diverse funcții administrative, printre care cea de copist la visterie, deputat în Obșteasca Adunare instituită de Regulamentul Organic și director al Teatrului Național din Iași, pe care l-a condus împreună cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu.

Costache Negruzzi a fost una dintre figurile centrale ale mișcării culturale din Moldova, contribuind la revistele Dacia literară și Propășirea. A rămas în istoria literaturii române ca autor al primei nuvele istorice, Alexandru Lăpușneanul, și al altor lucrări notabile, precum Aprodul Purice, Vandalism, Rețetă, Catacombele Monastirii Neamțului, Riga Poloniei și Prințul Moldaviei, Un poet necunoscut, Au mai pățit-o și alții, și La Maria.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a ocupat funcțiile de director al departamentului Finanțelor, deputat și epitrop la Spitalul Sf. Spiridon. Constantin (Costache) Negruzzi, o figură marcantă a culturii românești din secolul al XIX-lea, s-a stins din viață pe 24 august 1868 la Iași și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi.

Constantin Negruzzi s-a născut în 1808, la Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), județul Iași, fiind fiul paharnicului Dinu Negruț și al Sofiei Hermeziu. După moartea mamei sale în 1809, și-a început educația sub îndrumarea unui dascăl grec, dar a învățat să citească românește de unul singur dintr-o carte a lui Petru Maior. În 1821, revoluția l-a forțat să se refugieze în Basarabia, unde a avut ocazia să-l cunoască pe poetul rus Pușkin, care i-a stârnit interesul pentru literatură.

După moartea tatălui său în 1826, a intrat în politică, ocupând diverse funcții administrative, inclusiv cea de copist la visterie. În această perioadă, a publicat traduceri de poezii și nuvele, remarcându-se prin poemul Aprodul Purice, un protest indirect la adresa domnitorilor și boierilor vremii.

În 1837, a fost ales deputat de Iași în Obșteasca Adunare, iar în 1840 a devenit primar al orașului Iași. Deși nu a participat la mișcarea din 1848, a continuat să fie activ în viața culturală și politică, fiind numit în funcții importante sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

Costache Negruzzi și-a făcut debutul literar cu traducerea poeziei Șalul negru după Aleksandr Pușkin și a continuat cu traducerea baladelor lui Victor Hugo, reușind să captureze în românește tonul original al poetului francez. A mai tradus și satirele lui Antioh Cantemir, împreună cu Alexandru Donici.

Deși a scris și poezii originale, opera sa poetică nu este la fel de strălucită precum proza. Cea mai notabilă lucrare a sa în versuri este Aprodul Purice, un poem epic inspirat din cronici moldovenești.

Proza lui Negruzzi este împărțită în trei grupe, cunoscute sub titlul Păcatele tinerețelor (1857). Prima grupă cuprinde Amintirile din junețe, povestiri autobiografice, iar cea de-a doua grupă include fragmente istorice, dintre care cea mai importantă lucrare este nuvela Alexandru Lăpușneanul. A treia grupă, Scrisorile, cuprinde peste 30 de scrieri în care Negruzzi abordează, într-un stil glumeț, diverse aspecte ale vieții sociale și culturale ale vremii.

Negruzzi s-a ocupat și de teatru, fiind unul dintre inițiatorii mișcării teatrale din 1840. A tradus și a scris piese de teatru, cum ar fi Cârlanii și Muza de la Burdujeni, care au fost bine primite pentru elementele lor satirice.

Gheorghe Sion, în lucrarea sa Din tinerețe, descrie pe Costache Negruzzi ca pe un adevărat enciclopedist, versat în cunoștințe literare, istorice și filosofice, și stăpânind mai multe limbi străine. Negruzzi a fost, de asemenea, unul dintre primii intelectuali care au reușit să pătrundă în societatea aristocratică a vremii, fiind bine primit în cercurile boierimii.

Negruzzi s-a stins din viață la 24 august 1868 și a fost înmormântat la moșia sa din Trifești, lăsând în urma sa o moștenire literară și culturală de neprețuit.

Sursa: https://www.goodreads.com/author/show/1346947.Constantin_Negruzzi