Constantin Narly, profesor universitar de pedagogie

Constantin Narly (n. 30 mai 1896, Tecuci, județul Tecuci – d. 6 iulie 1956, București) a fost un profesor universitar de pedagogie, cu activitate la universitățile din Iași, Cernăuți și București. A obținut titlurile de licențiat și doctor în filozofie la Göttingen. De asemenea, a fost scriitor, poet, prozator și publicist român.

Constantin Narly a fost al patrulea copil din cei șase ai ofițerului Ion Averin Narly și ai soției sale, Clementina (născută Voicu). În 1930 s-a căsătorit cu Maria-Adina Petit, iar în 1934 au avut o fiică, Michaela.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263/

Sursa foto: http://150.uaic.ro/personalitati/psihologie-si-stiinte-ale-educatiei/constantin-narly/

A urmat școala primară și gimnaziul în orașul natal, Tecuci, iar liceul la Iași, susținând examenul de bacalaureat la Focșani. În 1914 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde s-a apropiat de profesorul Ion Găvănescu, care i-a insuflat pasiunea pentru pedagogie. În 1916 a fost mobilizat și a urmat o școală de ofițeri până în primăvara anului 1918. După război, și-a continuat studiile și a obținut licența în 1919. Între 1921 și 1926 a studiat pedagogia și filosofia la Berlin și Göttingen, unde în 1924 a susținut teza de doctorat intitulată Die soziale Schichtung Rumäniens (Stratificarea socială în România).

A fost numit profesor în orașele Brăila, Râmnicu Sărat și Cernăuți, iar o perioadă a lucrat și ca funcționar la Ministerul Muncii. În perioada 1921-1926, s-a aflat în concediu pentru continuarea studiilor în străinătate. Din 1926 a devenit asistent la Catedra de pedagogie din Iași și membru al Consiliului legislativ. În 1927 a devenit profesor agregat la Cernăuți, iar din 1931 profesor titular. După ocuparea Bucovinei de către URSS, s-a întors în țară, dar a reluat activitatea didactică la Cernăuți pe durata războiului. În 1940 a fost transferat la Universitatea din București, fiind ulterior epurat în 1947, din cauza refuzului de a preda conform cerințelor marxiste impuse în reformele educației. A fondat în 1931 și a condus Revista de pedagogie, colaborând cu numeroase studii în publicații de specialitate din țară și străinătate.

Debutul său literar a avut loc în 1918 în revista Vieața nouă, cu poezii. A colaborat cu poezie și proză în reviste precum Orizonturi noi, Sburătorul, Năzuința, Cuvântul liber, Adevărul literar și artistic, Flacăra, Viața literară și altele.

Eugen Lovinescu a remarcat în poezia lui Narly un lirism primăvăratic, direct și ușor romantic, cu un ton amabil și spontan. Criticul Victor Durnea evidențiază o atmosferă melancolică, cu influențe muzicale și o sensibilitate moldovenească discret intelectualizată. Versificația sa este fidelă clasicismului, evitând excesele și excentricitățile. Narly este asociat curentelor tradiționaliste, iar în proza sa se observă un impresionism poetic de factură mai modernă.

Scrieri publicate

• Educație și ideal, București, 1927
• Evocări venețiene, Cernăuți, 1928
• Pedagogia socială și personalitatea, București, 1928
• Tolstoi educator, București, 1929
• Ispite și biruinți, București, 1930
• Patru mari educatori. John Locke, V. Conta, Freud, Kerschensteiner, București, 1933
• Istoria pedagogiei, vol. I, Cernăuți, 1935
• Pedagogia lui Immanuel Kant, București, 1936
• Către o politică școlară, f.a.
• Pedagogie generală, 1938
• Metode de educație, 1943
• Texte pedagogice, îngrijită și prefațată de Viorel Nicolescu, București, 1980

Distincții

A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a, gradul Cavaler, pentru merite în domeniul învățământului (23 septembrie 1942).