Constantin N. Dinculescu, inginer român

Constantin N. Dinculescu (n. 23 noiembrie 1898, Alexandria – d. 15 septembrie 1990, București) a fost un important inginer român, profesor universitar, membru titular al Academiei Române, rector al Institutului Politehnic București și cadru didactic la Institutul Politehnic Timișoara.

Considerat părintele școlii românești de centrale electrice, Dinculescu a avut un rol esențial în dezvoltarea învățământului tehnic din România. În perioada în care a fost rector al Institutului Politehnic București, a pus bazele secției de Energetică Nucleară din cadrul Facultății de Energetică, contribuind decisiv la formarea specialiștilor în domeniul energiei nucleare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Sursa foto: https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-24-2008/

De-a lungul carierei sale a primit numeroase ordine și medalii în semn de recunoaștere pentru activitatea didactică, științifică și pentru contribuția la dezvoltarea industriei energetice românești:

• Ordinul Muncii, clasa a II-a (31 mai 1957) – pentru merite deosebite în muncă, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor din RPR.
• Ordinul „23 August”, clasa a V-a (12 august 1959) – pentru activitatea rodnică în dezvoltarea științei și culturii în RPR.
• Ordinul Muncii, clasa I (1963).
• Ordinul „Meritul Științific”, clasa a II-a (26 septembrie 1966) – acordat cu prilejul Centenarului Academiei RSR.
• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa I (1968).
• Ordinul „23 August”, clasa I (23 noiembrie 1973) – pentru îndelungata și valoroasa activitate didactică, științifică și civică, la împlinirea vârstei de 75 de ani.
• Ordinul „Meritul Științific”, clasa I (7 mai 1981) – pentru rezultatele obținute în îndeplinirea obiectivelor cincinalului 1976–1980 și pentru contribuția la realizarea politicii de dezvoltare socialistă.

Alte articole: https://jurnalfm.ro/alexandru-m-vitzu/