Constantin Meissner, pedagog și om politic român

Constantin Meissner (născut pe 27 mai 1854, la Iași – decedat pe 9 septembrie 1942, la Iași) a fost un pedagog și om politic român, membru de onoare al Academiei Române din 1934.

A fost căsătorit cu Elena Meissner, o activistă cunoscută pentru susținerea drepturilor femeilor. Constantin Meissner s-a născut în Iași, în Principatul Moldovei (astăzi România), într-o familie de origine germană. A studiat la Institutul Academic privat, iar în perioada 1870-1872 a urmat cursurile Universității din Iași. Cu ajutorul profesorului său Titu Maiorescu, a continuat studiile la universitățile din Viena și Berlin în 1873. După întoarcerea în țară, între 1878 și 1891, a predat limba și literatura germană la o școală din Iași pentru fiii soldaților. În paralel, în toamna anului 1879, a câștigat concursul pentru postul de profesor de pedagogie la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, unde a predat până la pensionare, în 1913. În această perioadă, a predat și la Institutul Pedagogic și la un liceu particular pentru fete. A fost un apropiat al unor profesori universitari renumiți, care activau și în învățământul preuniversitar, precum Petru Poni, Grigore Cobălcescu, A. D. Xenopol, Aron Densușianu și Alexandru Lambrior. De-a lungul carierei sale, Meissner a făcut parte și din conducerea mai multor școli.

Între 1910 și 1912, a fost secretar general la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, unde s-a ocupat de problemele administrative ale școlilor. A fost ales de mai multe ori în Adunarea Deputaților și, în perioada Primului Război Mondial, a fost președinte al organizației Partidului Conservator din Iași. În martie 1918, a devenit Ministru al Industriei și Comerțului în guvernul lui Alexandru Marghiloman, funcție pe care a ocupat-o până la demisia sa din iunie 1918. Tot în acel an, între iunie și noiembrie, a fost președinte al Adunării Deputaților. În acea perioadă, Meissner făcea parte din Partidul Conservator Progresist, iar mai târziu s-a alăturat Partidului Poporului condus de Alexandru Averescu, devenind lider al filialei din Iași. În iulie 1926, după demisia lui Petru Groza, a intrat în guvernul lui Averescu ca Ministru al Lucrărilor Publice, funcție pe care a deținut-o până în iunie 1927.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Meissner#/media/Fișier:Constantin_Meissner.png

În 1902, împreună cu Paul Bujor și alți intelectuali, a înființat o societate dedicată gimnasticii, sportului și muzicii. A devenit un apropiat al lui Titu Maiorescu și a fost membru al organizației Junimea.

În 1905, s-a căsătorit cu Elena Buznea, o activistă pentru drepturile femeilor.

Meissner s-a concentrat pe educația poporului, alegând o carieră în învățământul primar și în formarea învățătorilor din mediul rural. A redactat legi, reglementări, rapoarte, planuri și programe școlare, având ca scop aplicarea unor metode eficiente de învățământ. A propus tipuri diferite de școli pentru scopuri distincte, a scris manuale și tratate pedagogice și a susținut conferințe pentru profesori. Începând din 1886, când a devenit director al Școlii „Vasile Lupu”, a fost consultat frecvent de miniștrii Educației și a fost un consilier constant al acestora începând cu anul 1892. Universitatea din Iași i-a organizat o sărbătorire grandioasă de 80 de ani în 1934, iar patru zile mai târziu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Tot în acea perioadă, școala primară aplicativă afiliată Școlii „Vasile Lupu” a fost denumită în onoarea sa.

A murit în 1942 și a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași.