Constantin Giurescu, istoric român și conferențiar de istoria modernă a românilor

Constantin Giurescu (n. 10 august 1875, Chiojdu, județul Buzău – d. 15/28 octombrie 1918, București) a fost un renumit istoric român și conferențiar de istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București, devenind membru titular al Academiei Române.

Constantin Giurescu s-a născut pe 10 august 1875 în satul Chiojdu, județul Buzău, conform actului de naștere eliberat de primăria locală. A urmat clasele primare în satul natal, apoi Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. În iulie 1898, a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, obținând licența în filozofie și litere. În același an, a început să predea ca profesor suplinitor de istorie la Liceul „Unirea” din Focșani, unde a rămas până în 1902. Între 1902 și 1903, a fost director al Liceului „Al. Hâjdeu” din Buzău.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Giurescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Giurescu_(1).jpg

Giurescu a urmat cursuri de specialitate la Viena și a cercetat arhivele Ministerului de Război, Curții și Statului. La întoarcerea în țară, în 1906, a fost transferat la gimnaziul „Cantemir Vodă” din București. A deținut funcția de Șef al Serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe în 1908 și a obținut titlul de Doctor în Litere la București în 1909. În același an, a devenit membru corespondent al Academiei Române. În 1912, a fost numit conferențiar la Facultatea de Litere din București, iar în 1914 a devenit membru titular al Academiei Române. În 1918, a fost numit Secretar General al Ministerului de Instrucție, iar în 1919 a devenit rector al Seminarului Normal Superior din București și Director al Serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe.

Giurescu a fost căsătorit cu Elena Giurescu și au avut împreună trei copii: Constantin, Elena-Lelia (n. 1910).

Opera

• Contribuțiuni la studiul cronicilor muntene (1906)
• Contribuțiuni la studiul cronicilor moldovene (1907)
• Documente și regeste privitoare la Constantin Brâncoveanu (împreună cu N. Dobrescu, 1907)
• Capitulațiile Moldovei cu Poarta otomană (1908)
• Oltenia sub austrieci. Documente (1909)
• O carte despre politica externă a lui Rareș (1910)
• Tratatul lui Constantin Cantemir cu austriecii (1913)
• Letopisețul Țării Moldovei de la Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir (1913)
• Izvoadele lui Tudosie Dubău, Miron Logofăt și Vasile Demian (1914)
• Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul (1915)
• Despre rumâni (1916)
• Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), întocmit după Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logofătul și alții, de Simion Dascălul (1916).

Sursa: https://www.facebook.com/DosareSecrete/posts/constantin-giurescu-s-a-n%C4%83scut-pe-10-august-1875-%C3%AEn-satul-chiojd-din-jude%C8%9Bul-buz/1723951191316104/