Constantin F. Robescu, inginer agronom român

Constantin F. Robescu (n. 1839, Râmnicu Sărat, județul Râmnicu-Sărat – d. 23 septembrie 1920, București) a fost un inginer agronom român și membru corespondent al Academiei Române din 1871.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_F._Robescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_F._Robescu.jpg

Constantin F. Robescu a urmat cursurile Școlii Normale de Ape și Păduri, obținând apoi licența în științele naturii la Paris. În 1870, a co-fondat, alături de Petre S. Aurelian, Revista Științifică, unde a publicat numeroase articole pe teme de silvicultură. În 1883, a contribuit la fondarea Școlii Speciale de Silvicultură din București, o instituție importantă pentru educația forestieră din România.

A fost primul președinte al Societății Progresul Silvic, între 1886 și 1888, o organizație creată pe 1 aprilie 1886 de un grup de silvicultori, oameni de știință și proprietari de păduri, având ca scop dezvoltarea domeniului silvic în România.

Robescu a ocupat de două ori funcția de primar al Bucureștiului, în perioadele ianuarie 1896 – aprilie 1899 și noiembrie 1902 – decembrie 1904. Printre realizările sale notabile se numără decizia de lărgire a Căii Victoriei, un proiect de modernizare important pentru capitală.

De asemenea, a fost numit director general al Poștelor și Telegrafului, ocupând o poziție cheie în domeniul comunicațiilor.

La 14/27 august 1916, în calitate de vicepreședinte al Senatului, Robescu a participat la Al Doilea Consiliu de Coroană, unde regele Ferdinand I a anunțat intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei.

Constantin F. Robescu a fost implicat și în proiecte filantropice și de construcție. Împreună cu soția sa, a ridicat biserica Sfinții Împărați din Focșani. De asemenea, a deținut o casă impresionantă la Galați, proiectată de arhitectul Ion Mincu, cunoscută sub numele de Casa Robescu, care astăzi găzduiește Palatul Copiilor.