Constantin Dimitrescu-Iași, pedagog și filosof român

Constantin Dimitrescu-Iași s-a născut la Iași, pe 25 februarie 1849, oraș în care a urmat toate treptele de învățământ, de la școala primară și liceu (Liceul Central, devenit Liceul Național), până la cursurile superioare ale Academiei Mihăilene (1867–1869), unde i-a avut ca profesori pe Titu Maiorescu, Nicolae Ionescu și Ion C. Șendrea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Dimitrescu-Iași#/media/Fișier:Constantin_Dimitrescu-Iasi.jpg

Între anii 1868–1875, a activat ca profesor de psihologie, logică și morală în licee din Botoșani, Iași și Bârlad. În perioada 1875–1877, a studiat filosofia, psihologia și pedagogia în Germania, la Berlin și Leipzig, obținând titlul de doctor în filosofie cu teza „Der Schönheitsbegriff. Eine ästhetisch-psychologische Studie” (Conceptul de frumos. Un studiu estetico-psihologic).

Revenit în țară, a continuat să predea la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, apoi, în 1879, a devenit profesor universitar la Universitatea din Iași, unde a predat psihologie, pedagogie, estetică, filosofie și pedagogie gimnazială. A fost, totodată, director al Școlii Normale Superioare din Iași (1882–1883) și membru activ al Junimii.

Implicat politic în rândurile Partidului Liberal, a fost ales deputat de Iași în 1884 și a ajuns vicepreședinte al Camerei Deputaților. În 1882 a fost numit Inspector general al învățământului, funcție din care a contribuit esențial, alături de Spiru Haret, la reformarea educației românești. Un moment de referință a fost adoptarea Legii învățământului secundar și superior din 1889, care a reconfigurat sistemul educațional românesc, introducând structura pe două cicluri și diversificarea secțiilor (modernă, reală, clasică).

Începând din 1885, Dimitrescu-Iași s-a transferat la Universitatea din București, unde a ocupat numeroase funcții: profesor de filosofie și pedagogie, director al Seminarului Pedagogic Universitar (până în 1919), director al Bibliotecii Centrale Universitare (1894–1910) și rector al Universității București între 1898–1911.

A fost primul profesor din România care a susținut un curs de sociologie (1894) și a fondat ziarul Democrația (1888).

Constantin Dimitrescu-Iași a fost un prolific autor de articole și studii în domeniile pedagogiei, filosofiei și esteticii. A publicat în reviste de specialitate precum Revista pedagogică, Noua revistă pedagogică, Revista generală a învățământului și Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar (al cărui director a fost).

Printre lucrările sale importante se numără:

• Progres și evoluțiune (1886)
• Progres și civilizație (1886)
• Istoria filosofiei în evul de mijloc (1911)
• Studii de critică (publicate postum, 1974).

Constantin Dimitrescu-Iași a fost una dintre personalitățile cheie ale modernizării învățământului românesc, un spirit reformator și un gânditor influent în domeniul pedagogiei și filosofiei morale. Colaborarea sa cu Spiru Haret a avut un impact de durată asupra sistemului educațional românesc.

A încetat din viață pe 16 aprilie 1923, la Turnu Severin, lăsând în urmă o operă intelectuală și instituțională de prim rang.