Jurnal FM 
Constantin Ciopraga- personalitate a literaturii române
#Postat de Carmen Vintu on mai 12, 2021
Constantin Ciopraga (n. 12 mai 1916, Pașcani – d. 2 februarie 2009, Iași) a fost un critic și istoric literar român, poet, memorialist, profesor universitar, scriitor, membru de onoare al Academiei Române.
Profesorul Constantin Ciopraga a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”
S-a stins în 2 februarie 2009.
Înainte de a fi înhumat, trupul neînsufleţit al renumitului academician fost depus în Sala Paşilor Pierduţi de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, instituţia în care predat începand din 1949.
Slujba de inmormantare a academicianului si istoricului literar iesean Constantin Ciopraga, oficiata de un sobor de zece preoti, in frunte cu IPS Teofan, la Biserica Barboi din Iasi.
Criticul şi istoricul literar Constantin Ciopraga a fost înmormântat cu onoruri militare, în Cimitirul Eternitatea din Iaşi.
Activitate profesională
- Profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ din Iași (1947 – 1949)
- Profesor la „Liceul mixt“ din Pașcani (1947 – 1949)
- Cadru didactic la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1949)
- Lector la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1951)
- Conferențiar la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1957)
- Profesor la Facultatea de Filologie a a Universității din Iași (din 1962)
- Șeful Catedrei de literatură română și comparată (1963 – 1983)
- Lector de limba română la Paris (1959 – 1962)
- Rector al Institutului Pedagogic din Suceava (1962 – 1965)
- Doctor al Universității din București (din 1956)
- Doctor docent al Universității „Al. I. Cuza“ din Iași (din 1968)
- Director al revistei Cronica (1966 – 1970)
Volume
- „Calistrat Hogaș“, București 1960
- „George Topârceanu“, București 1966
- „Mihail Sadoveanu“, București 1966
- „Portrete și reflecții literare“, București 1967
- „Literatura română între 1900 și 1918“, Iași, Junimea, 1970
- „Hortensia Papadat-Bengescu“, București 1973
- „Personalitatea literaturii române“, Iași 1973 (versiune franceză 1985, versiune engleză 1981, ed. revăzută și adăugită, 1997)
- „Ecran interior“, versuri, Iași 1975
- „Între Ulysse și Don Quijote“, Iași 1978
- „Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originale“, București 1981
- „Propilee. Cărți și destine“, Iași 1984
- „Nisipul“, roman, București 1989
- „Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale“, Iași 1990
- „Amfiteatru cu poeți“, Iași 1995 (ed. II revăzută, 2001)
- „Caietele privitorului tăcut“, memorii, Iași 2001
- „Perspective“, studii critice, Iași 2001
- „Baltagul. Privire critică“, Cluj-Napoca, 2002
