Constantin Caracaș, medic român

Constantin Caracaș (1773–1828), cunoscut și sub numele de Konstantinos Karakasis, a fost medic, filantrop, scriitor și editor român de origine greacă. Născut la Kozani, în Macedonia de Vest, într-o familie de medici, s-a stabilit la București încă din copilărie și avea să-și dedice cea mai mare parte a vieții medicinei și dezvoltării societății românești.

Fiul medicului Dimitrie Caracaș, Constantin a urmat studiile medicale la Universitatea din Viena, unde l-a avut profesor pe renumitul medic Johann Peter Frank, unul dintre promotorii medicinei sociale și ai igienei publice. În perioada studiilor vieneze, Caracaș a intrat în contact cu cercurile intelectuale grecești apropiate de mișcarea lui Rigas Velestinlis, fiind preocupat de situația și viitorul Greciei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Caracaș#/media/Fișier:Οιατρόςκωνσταντίνος_Καρακάσης.jpeg

În anul 1800, după încheierea studiilor, s-a întors la București și s-a implicat rapid în activitatea medicală a orașului. A contribuit la răspândirea vaccinării antivariolice și a susținut dezvoltarea serviciilor medicale. În 1804, după moartea tatălui său, a preluat funcția de medic și director al spitalului „Sfântul Pantelimon”, continuând activitatea familiei în sprijinul bolnavilor.

Caracaș a acordat o atenție deosebită oamenilor săraci, oferindu-le îngrijiri medicale cu aceeași seriozitate cu care își trata pacienții proveniți din rândul elitelor. În timpul ocupației ruse din 1806–1812, a fost solicitat de generalul Louis Alexandre Andrault de Langeron, iar în 1810 a devenit pentru scurt timp medicul personal al generalului Mihail Miloradovici. A revenit însă la București pentru a se ocupa de organizarea serviciului sanitar al orașului.

Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Constantin Caracaș a fost legată de înființarea Spitalului Filantropia. În 1811, impresionat de situația bolnavilor săraci pe care îi vedea lipsiți de îngrijire, i-a cerut lui Grigore Băleanu, agă al orașului, să sprijine înființarea unui nou spital. Caracaș s-a angajat să îi îngrijească pe bolnavi fără plată pe tot parcursul vieții.

Pentru ridicarea spitalului au fost strânse donații de la boieri, clerici, negustori și reprezentanți ai autorităților. Construcția noului edificiu a început în 1813, iar primii pacienți au fost primiți în 1815. Lucrările au fost supravegheate personal de Caracaș, care a continuat să activeze în cadrul spitalului fără remunerație.

Așezământul a primit numele de „Filantropia”, iar regulamentul său, redactat în limba greacă și alcătuit din 77 de articole, a fost semnat la 5 aprilie 1817. Printre cei implicați în administrarea instituției s-a numărat și Constantin Caracaș.

Activitatea lui Caracaș nu s-a limitat la medicină. În 1817, a contribuit la înființarea unei tipografii greco-române la București, alături de boierii Răducanu Câlinceanu și Dimitrie Topliceanu. Aici au fost tipărite cărți bisericești și lucrări în limba greacă, dar și traduceri în limba română.

În 1820, tipografia a publicat, între altele, „Omiliile lui Ioan Gură de Aur” în traducere românească și legislația lui Caragea. Caracaș a fost, de asemenea, membru al Societății Filologice Greco-Dacice, preocupându-se de educație, cultură și dezvoltarea învățământului.

În lucrarea sa fundamentală, Topografia Țării Românești și observații antropologice privind igiena și bolile locuitorilor săi, publicată postum, în 1830, Caracaș a analizat geografia, clima, fauna și flora regiunii, dar și starea de sănătate, igiena, economia, educația și moravurile locuitorilor Țării Românești. Influența profesorului său Johann Peter Frank este evidentă în preocuparea pentru igienă și sănătatea publică.

Constantin Caracaș a murit la 31 octombrie 1828, la vârsta de 55 de ani, după ce s-a îmbolnăvit de tifos în timp ce trata soldați ruși. A lăsat în urmă doi copii, Ecaterina și Grigore. Fiica sa, Ecaterina, a fost mama scriitorului și istoricului Alexandru Odobescu.

Prin activitatea sa medicală, filantropică și culturală, Constantin Caracaș a rămas una dintre personalitățile importante ale Bucureștiului de la începutul secolului al XIX-lea. Numele său este păstrat și astăzi de o stradă din apropierea Spitalului Filantropia, în cartierul Grivița.