Constantin C. Iliescu, medic român, primul profesor de cardiologie din România

Constantin C. Iliescu (n. 15 septembrie 1892, Roman, Neamț – d. 30 octombrie 1978, București) a fost un medic român de renume și membru titular al Academiei Române din 1965. Recunoscut ca primul profesor de cardiologie din România, Iliescu a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea domeniului medical din țară.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_C._Iliescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_C._Iliescu.jpg

Născut la Roman, în județul Neamț, Constantin C. Iliescu a urmat studiile secundare la Liceul „C. Negruzzi” din Iași, continuându-și educația universitară la Facultatea de Medicină din București. Pe parcursul studiilor, a lucrat ca asistent neplătit în laboratorul de histologie al profesorului I. Bruckner și în laboratorul de anatomie descriptivă (1916-1919). În aceleași timp, a fost extern și apoi intern la spitalele Eforiei din București, arătând un interes deosebit pentru patologia cardiovasculară.

În 1919, Iliescu a început un stagiu de pregătire în cardiologie la Londra, la University College Hospital, sub îndrumarea lui Thomas Lewis, un reputat cardiolog. A lucrat și în laboratorul profesorului A. Starling, iar în ultimul an al șederii sale la Londra (1922-1923), a fost numit asistent al lui Lewis. În această perioadă, a publicat 12 lucrări științifice, inclusiv un studiu important în British Medical Journal despre restabilirea ritmului cardiac normal în cazurile de fibrilație atrială.

În 1923, Iliescu s-a întors în România, fiind numit șef de lucrări la Spitalul Filantropia. Din 1929 a devenit conferențiar, iar din 1932 profesor agregat. Între 1948 și 1959 a predat la Spitalul Caritas și, ulterior, a devenit profesor de cardiologie la Spitalul ASCAR (Asistența Cardiologilor), fiind recunoscut ca primul profesor de cardiologie din țară. A ocupat și funcția de decan al Facultății de Medicină, iar între 1959 și 1975 a fost expert al Organizației Mondiale a Sănătății în domeniul cardiovascular.

Constantin C. Iliescu a fost un lider carismatic, recunoscut pentru abilitățile sale de comunicare clare și logice. Datorită energiei și pragmatismului său, a contribuit semnificativ la dezvoltarea rețelei de cardiologie din România, modelată după modelul ASCAR. După Al Doilea Război Mondial, a fost implicat în înființarea unui cabinet de consultații la Spitalul Brâncovenesc și a contribuit la crearea ASCAR pe 13 decembrie 1945, un serviciu dedicat pacienților cu afecțiuni cardiovasculare.

ASCAR a evoluat în patru etape majore:

1. Prima etapă (1945-1948): ASCAR a funcționat ca un nucleu independent, cu un număr mic de medici.
2. A doua etapă (1948-1957): Instituția a crescut semnificativ, ajungând să aibă 17 medici și laboratoare specializate.
3. A treia etapă (1957-1976): ASCAR s-a mutat într-o clădire adecvată, consolidându-și statutul de instituție unică în medicină.
4. A patra etapă (1976): ASCAR s-a relocat la Spitalul Fundeni, continuând tradiția de excelență în cardiologie sub numele profesorului Iliescu.

Datorită contribuțiilor sale, ASCAR a devenit centrul de formare pentru cardiologi în România, influențând dezvoltarea rețelei de cardiologie la nivel național. Modelul său a fost replicat în alte orașe, precum Craiova și Timișoara, și a avut un impact deosebit asupra pregătirii specialiștilor în cardiologie atât în țară, cât și în străinătate.

Sursa: https://www.viata-medicala.ro/constantin-c-iliescu-primul-profesor-de-cardiologie-din-romania-17259