Constantin Brăiloiu, compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român

Constantin Brăiloiu (n. 13 august 1893, București – d. 20 decembrie 1958, Geneva) a fost un compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român din prima jumătate a secolului al XX-lea, animator al vieții muzicale, cu un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești de compoziție și pedagogie muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne. Născut într-o familie de intelectuali, Brăiloiu a studiat muzica la Viena, Lausanne, Paris și a devenit un compozitor promițător, dar, influențat de prietenul său D. G. Kiriac, s-a dedicat cercetării folclorului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Constantin_Brailoiu.png?uselang=ro#Licen%C8%9Biere

A înființat Arhiva de Folclor în 1928, contribuind semnificativ la sistematizarea și culegerea muzicii populare românești, iar împreună cu alți muzicologi români, a susținut crearea unui stil național în muzică. Brăiloiu a dezvoltat noi metode de culegere și analiză a folclorului, scriind lucrări precum „Despre bocetul de la Drăguș” și „Schiță a unei metode de folklore muzical”.

În perioada 1943-1958, s-a concentrat pe studiul și promovarea folclorului românesc la nivel internațional, fiind director al Arhivei Internaționale de Folclor Muzical din Geneva și colaborând cu personalități precum Bela Bartok și George Enescu. După 1947, a întâmpinat dificultăți financiare din cauza regimului comunist, dar a continuat să își editeze lucrările și să susțină conferințe.

Brăiloiu a murit în 1958, lăsând o moștenire valoroasă în etnomuzicologie, iar opera sa continuă să fie apreciată și studiată, datorită contribuțiilor sale semnificative la cunoașterea și valorificarea folclorului românesc.

Sursa: https://dosaresecrete.ro/constantin-brailoiu-eruditul-cercetator-al-folclorului-romanesc/