Constantin Aramă, inginer român

Constantin Aramă (n. 29 septembrie 1919, Iași – d. 24 martie 2003, București) a fost un inginer român de prestigiu, membru titular al Academiei Române.
După absolvirea Școlii Politehnice din București în 1942, Constantin Aramă a activat în mai multe domenii ingineresti, lucrând la Întreprinderea de Locomotive din Craiova, la Întreprinderea „Timpuri Noi” din București, la Întreprinderea de Automobile „ARO” din Câmpulung și la Uzinele „Dacia” din Pitești.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Din 1951, a devenit profesor la Institutul Politehnic din București, unde a susținut cursuri de specialitate. În paralel cu activitatea didactică, a fost implicat în numeroase cercetări științifice, scriind lucrări de specialitate de referință.

Constantin Aramă a fost președinte al Comisiei de Termotehnică a Academiei Române și a deținut și funcția de președinte al Fundației MASTER (Mașini Termice). A fost, de asemenea, membru titular al Institutului de Ingineri Mecanici din Marea Britanie.

În 1963, Constantin Aramă a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1991 a devenit membru titular al acestei prestigioase instituții.
Constantin Aramă a avut un impact semnificativ în domeniul ingineriei, în special prin contribuțiile sale la dezvoltarea disciplinei „terotehnică” (termodinamică aplicată motoarelor cu ardere internă). În 1976, a publicat primul tratat de terotehnică, un moment important în dezvoltarea acestui domeniu.

A fost, de asemenea, un important cercetător în domeniul combustibililor, poluării aerului și eficienței economice a motoarelor cu ardere internă, abordând aceste teme în numeroase lucrări publicate de-a lungul carierei sale.

Scrieri

• 1962: Combustibili și lubrifianți pentru motoare
• 1972: Cercetarea în domeniul construcțiilor de mașini
• 1974: Economia de combustibili pentru automobile
• 1975: Poluarea aerului de către motoarele cu ardere internă. Reducerea poluării și economicitate
• 1976: Terotehnica.