Pogorârea Sfântului Duh și Darurile Sale pentru noi

Părinţii răsăriteni au văzut în Duhul Sfânt principiul activ al oricărei lu­crări de zidire, rezidire şi sfin­ţi­re a lumii. Prin rugăciunea Îm­pă­rate ceresc, Duhul e chemat la începutul fiecărei slujbe or­to­doxe pentru a coborî veşnicia în timp, a înnoi şi sfinţi creaţia. Sfân­ta Liturghie, de pildă, în­ce­­pe cu Împărate ceresc şi cul­mi­nează în actul invocării Du­hu­lui pentru transfigurarea şi sfin­ţirea cinstitelor daruri şi a ce­lor prezenţi („Trimite Duhul Tău Cel Sfânt peste noi şi peste a­ceste daruri ce sunt puse înainte“ – din Rugăciunea Epi­cle­zei euharistice).

Dacă Fiul e icoana Tatălui, iar Duhul icoana Fiului, Duhul nu-şi mai are chipul în altă per­soa­­nă divină. Deşi coboară în lu­me, Duhul lucrează tainic şi dis­cret, descoperindu-se în da­ru­rile şi harismele Sale, dar mai cu sea­mă în „pleroma“ Bi­se­ricii, în sfinţii Săi. Chipul Du­hului nu mai este, aşadar, o per­soană di­vi­­nă, ci persoana u­ma­nă transfi­gu­rată şi îndum­neze­ită.

Darurile nenumărate și diverse ale Duhului Sfânt sunt înflorirea harului divin în suflet, împroprierea și personalizarea lui în cel ce crede lucrător. Darurile Duhului sunt, prin urmare, roadele colaborării concrete a omului cu harul divin, talanții înmulțiți în arșița și sudoarea zilei. Aceste daruri sunt primite prin Taina Mirungerii, Taina pecetluirii cu Duhul Sfânt. Urmând profetului Isaia (11, 2-3), Biserica vorbește despre șapte daruri ale Duhului. Luându-le din Dom-nul Hristos („din al Meu va lua”), Duhul le sădește în suflete: „Și Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înțelepciunii și al înțelegerii, duhul sfatului și al tăriei, duhul cunoștinței și al bunei-credințe. Și-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu”. După Sfântul Maxim Mărturisitorul, prin darul temerii încetăm să mai păcătuim, iar prin cel al tăriei începem lucrarea virtuților. Celelalte daruri ne conduc spre iluminare. Oamenii se împărtășesc în viața lor duhovnicească de darurile Duhului în măsura capacității lor de a le activa. Altfel, ele rămân în stare latentă, în potență, talant îngropat în țarina sufletului, pentru care avem a da socoteală la întoarcerea Domnului.

Roadele Duhului însă, care sunt daruri sporite haric prin lucrarea de sfințire a omului, sunt enumerate de Sfântul Apostol Pavel: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Gal. 5, 22).

Sursa : Basilica.ro