Jurnal FM 
Cella Delavrancea, pianistă, scriitoare și profesoară română de pian
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 15, 2025
Cella Delavrancea (15 decembrie 1887 – 9 august 1991) a fost o renumită pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea. A avut o carieră impresionantă atât în domeniul muzical, cât și în cel literar, fiind sora arhitectei Henrieta Delavrancea și a altor două surori, Niculina și „Bebs” Delavrancea. A fost de asemenea o membră activă a cenaclului lui Eugen Lovinescu.
Cella Delavrancea s-a născut în familia Mariei (născută Lupașcu) și a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea. A studiat pianul de la o vârstă fragedă, începând cu lecții în familie și continuând la Conservatorul din București, urmate de un stagiu de perfecționare la Paris. A avut o copilărie marcată de prietenia familiei sale cu cea a lui Ion Luca Caragiale, alături de ai cărui copii a crescut, evocându-i ulterior în operele sale memorialistice.
În 1909, Ion Luca Caragiale a descris-o ca fiind un „copil minune” care stăpânește „Arta” cu o măiestrie impresionantă. De-a lungul carierei sale, a concertat în Europa, adesea în duet cu George Enescu. Debutul său literar a avut loc în 1929, în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal. Cella a fost autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic.
Din 1950, a început să predea pianul, inițial la Liceul de muzică din București și apoi la Conservatorul de muzică din București, formând numeroși pianiști celebri, precum Nicolae Licăreț, Dan Grigore și Radu Lupu. A dezvoltat o colaborare și o prietenie de lungă durată cu Dan Grigore. Pe lângă cariera didactică, Cella a publicat proză și cronici muzicale și plastice în reviste importante ale vremii, cum ar fi „Cuvântul”, „Muzica și poezia”, „România literară”, „Revista Fundațiilor Regale”, și altele.
Cella Delavrancea a scris și publicat sute de cronici muzicale și texte despre fenomenul muzical. În 1946, a debutat editorial cu volumul de nuvele Vraja, în care explorează stările sufletești și percepțiile lumii interioare. Alte volume importante includ Arpegii în ton major (1970), Mozaic în timp (1975), Trepte muzicale (1984), Scrieri (1982) și Dintr-un secol de viață (1987), care conține, pe lângă paginile memorialistice, portrete remarcabile ale unor personalități precum Serghei Rahmaninov, Rainer Maria Rilke și Gabriel Fauré.
La vârsta de 100 de ani, Cella Delavrancea a fost sărbătorită la Ateneul Român, unde a susținut un concert alături de Dan Grigore, fiind astfel primul artist din istoria culturii române care și-a sărbătorit centenarul printr-un eveniment de gală.
Este cunoscută și pentru relația romantică cu profesorul Nae Ionescu și pentru eseul „O vizită în atelierul lui Brâncuși”, inspirat dintr-o întâmplare reală din 1922, la Paris.
Cella Delavrancea a fost căsătorită de trei ori: cu Viorel Virgil Tilea în timpul Primului Război Mondial, cu Aristide Blank și cu Philippe Lahovary. A avut legături strânse cu personalități ale epocii, inclusiv cu regina Maria a României și poetul austriac Rainer Maria Rilke.
Delavrancea a trăit până la venerabila vârstă de 104 ani.
Volume publicate
- Vraja (nuvele, Cultura Națională, 1946)
- O vară ciudată (roman, 1975)
- Arpegii în ton major (1970)
- Mozaic în timp (1975)
- Scrieri (1982)
- Trepte muzicale (1984)
- Dintr-un secol de viață (1987)
- Scrisori către Filip Lahovary (ediție bilingvă româno-franceză, 1998.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cella_Delavrancea
