S-a întâmplat la 15 decembrie 1887
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 15 decembrie 1887: S-a născut Cella Delavrancea, pianistă, critic muzical şi profesor; fiica scriitorului Barbu Ştefănescu-Delavrancea. Maria Cella Delavrancea-Lahovary (n. 15 decembrie 1887 – d. 9 august 1991) a fost o pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui „Bebs” Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu. Căsătorită cu Viorel Virgil Tilea în timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a României.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

A fost fiica Mariei (n. Lupașcu) și a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea. Cella urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din București, urmate de un stagiu de perfecționare la Paris. Întrucât tatăl său, scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica lui Caragiale, pe care i-a evocat în cărțile sale cu caracter memorialistic.În anul 1909′ Ion Luca Caragiale scria despre ea: „Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticește un monstru sălbatic: Arta. (Ion Luca Caragiale, Universul, 1909, 4 mai, p. 1)”

Concertează în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu, cu care urcă pe podium în recitaluri de sonate. Își face debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, în 1929. Este autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic.Din 1950 începe cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din București, între 1950 și 1954, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din București, din 1954 până la ieșirea la pensie. Mulți pianiști celebri au fost elevii săi: Nicolae Licăreț, Dan Grigore, Radu Lupu. Cu Dan Grigore stabilește o colaborare și o prietenie artistică de lungă durată. Din anul 1935 publică proză, amintiri sau susține cronica muzicală și plastică în „Cuvântul”, „Muzica și poezia”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După anul 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20″, „Caietele Mihai Eminescu”.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu