Carol Storck, sculptor român, reprezentant al academismului realist

Carol Storck, născut Johann Ludwig Karl la 10 mai 1854 în București, a fost un sculptor român de origine germană, fiul lui Karl Storck și frate vitreg al sculptorului Frederic Storck. A crescut într-o familie artistică, iar încă din copilărie și-a însușit tainele sculpturii în atelierul tatălui său.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_Storck#/media/Fișier:Muzeul_Storck_-_autoportret_Carol_Storck.jpg

La vârsta de 16 ani, în 1870, Carol a fost trimis să studieze sculptura la Academia Regală de Artă din Florența, sub îndrumarea lui Augusto Rivalta, cunoscut sculptor italian. În perioada 1876–1880 a studiat și lucrat în Statele Unite, la Philadelphia, unde a participat la expoziții, a fost membru al asociației artiștilor locali și a primit oferte academice. A urmat cursuri serale cu celebrul pictor Thomas Eakins și a activat intens în mediul artistic american.

În 1881, la cererea tatălui său, Carol s-a întors în București, unde a preluat atelierul familiei. A colaborat îndeaproape cu Karl Storck până la moartea acestuia, realizând lucrări importante precum monumente funerare și busturi. După decesul tatălui, Carol a devenit principala forță creatoare a familiei Storck în sculptură.

Printre cele mai cunoscute opere ale lui Carol Storck se numără:

• Statuia doctorului Carol Davila (1903), considerată capodopera sa.
• Alegoriile Prudența, Forța și Temperanța, pentru Palatul de Justiție din București.
• Alegoriile Drumul de fier și Electricitate, pentru Palatul Poștelor.
• Monumente funerare și busturi (peste 60), în special în Cimitirul Bellu, inclusiv statuia „Mamă îndurerată” (1901).
• Busturi ale personalităților culturale, precum Bogdan Petriceicu Hașdeu și Theodor Aman.

Carol s-a căsătorit în 1888 cu Berta Zeider, cu care a avut patru copii. A fost activ în Societatea „Cercul artistic”, fiind casier și ulterior președinte (1912). Era un om cultivat, vorbea patru limbi și era pasionat de gimnastică, scrimă și călătorie. A predat sculptura și a fost membru în mai multe societăți culturale și sportive.

Deși mai puțin cunoscut decât tatăl și fratele său, Carol Storck a lăsat o moștenire artistică semnificativă. O parte dintre lucrările sale se regăsesc în Colecția de Artă Plastică „Fr. Storck și Cecilia Cuțescu Storck”, aflată în fosta reședință a fratelui său Frederic, azi muzeu al Municipiului București.

Carol Storck a murit pe 25 august 1926, în București.