Carmen Stănescu, actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce

Carmen Stănescu (n. 29 iulie 1925, București – d. 11 aprilie 2018, București) a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Carmen_St%C4%83nescu#/media/Fi%C8%99ier:Stamps_of_Romania,_2006-119.jpg

O voce inconfundabilă, o prezență magnetică pe scenă și o eleganță aparte – așa o descriu pe Carmen Stănescu cei care au avut privilegiul să o vadă jucând. Născută la 29 iulie 1925, în București, actrița a cucerit publicul timp de peste șase decenii cu talentul său extraordinar și cu roluri memorabile.

Absolventă a Conservatorului Regal de Muzică și Artă Dramatică, Carmen Stănescu a debutat pe scena Teatrului Național în 1945. De-a lungul carierei sale, a interpretat o multitudine de roluri complexe și variate, colaborând cu cei mai mari regizori și actori ai vremii.

Pelicula sa cinematografică include filme precum „Doi vecini”, „Telegrame” și „Bădăranii”, în timp ce pe scena teatrului a strălucit în piese clasice și contemporane.

Carmen Stănescu a fost mai mult decât o actriță – a fost o adevărată divă, o icoană a teatrului românesc. Ne-a încântat cu umorul său fin, ne-a emoționat cu interpretările sale profunde și ne-a inspirat cu eleganța și rafinamentul său.

Roluri în teatru

Teatrul Național

• Ardele – „Egoistul” de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, 2004
• Alienor de Aquitania – „Leul în iarnă” de James Goldman, regia Petre Bokor, 2001
• Atueva – „Nunta lui Krecinski” de Aleksandr Vasilievici Suhovo Kobilin, regia Felix Alexa, 2000
• Mătușa Augusta – „Călătorii cu mătușa mea” de Graham Greene, regia Petre Bokor, 1998
• Sonia Ivanovna – „Locomotiva” de Andrè Roussin, regia Mihai Manolescu, 1994
• Yvonne de Bray – „Părinții teribili” de Jean Cocteau, regia Andreea Vulpe, 1993
• Amanda – „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, regia Mihai Manolescu, 1992
• Louise Rafi – „Marea” de Edward Bond, regia Horea Popescu, 1987
• Doamna Clara – „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982
• Doamna Clandon – „Nu se știe niciodată” de George Bernard Shaw, regia Constantin Russu, 1985
• Iocasta – „Mecanismul infernal” de Jean Cocteau, regia Mihai Berechet, 1979
• Ea – „Comedie de modă veche” de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, regia Mihai Berechet, 1975
• Prințesa Kosmonopolis – „Dulcea pasăre a tinereții” de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet, 1972
• Nina – „Al patrulea anotimp” de Horia Lovinescu, regia Mihai Berechet, 1969
• Dorina – „Tartuffe” de J.B.P. Molière, regia Ion Finteșteanu, 1967
• Doamna Maria, Reveca – „Apus de soare” de Barbu Ștefanescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu, 1967
• Tofana – „Patima roșie” de Mihail Sorbul, regia Cornel Todea, 1965
• Epifania Ognisanti – „O femeie cu bani” de George Bernard Shaw, regia Mihai Berechet, 1964
• Doamna Pape – „Nevestele vesele din Windsor” de William Shakespeare, regia Lucian Giurchescu, 1963
• Toinette – „Bolnavul închipuit” de J.B.P. Molière, regia Sică Alexandrescu, 1962
• Zoe – „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, 1962
• Catinca Rosetti – „Cuza Vodă” de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1959
• Felice – „Bădăranii” de Carlo Goldoni, 1959
• Dona Uracca – „Cidul” de Pierre Corneille, regia Mihai Berechet, 1959
• Diane Messerchmann – „Invitație la castel” de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958
• Ana – „Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, regia Alexandru Finți, 1956
• Dona Angela – „Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca, regia Miron Nicolescu, 1955
• Mița Baston – „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1951
• Kaiva Atvasar – „Argilă și porțelan” de Arkadi Grigulis, regia Ion Aurel Maican, 1949
• Agafia Tihonovna – „Căsătoria” de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Victor Bumbești, 1948
• Gina – „Mitică Popescu”, autor și regie Camil Petrescu, 1945
• Ileana Cosânzeana – „Înșir`te mărgărite” de Victor Eftimiu, regia Ion Iliescu, 1945

Teatrul Municipal

• „Iubire pentru iubire” de William Congreve, regia Emil Mandric, 1970

Teatrul Constantin Nottara

• Lady Bracknell – „Bună seara, domnule Wilde!” după Oscar Wilde, regia Alexandru Bocăneț, 1971
• Ecaterina Ivanovna – „Frații Karamazov” după Fiodor Mihailovici Dostoievski, examen condus de profesoara Marioara Voiculescu, 1945 – DEBUT

Teatrul radiofonic

• Doamna nevăzută – Pedro Calderón de la Barca
• Dulcea pasăre a tinereții – Tennessee Williams
• Ce înseamnă să fii onest – Oscar Wilde
• Școala bărbaților, Burghezul gentilom – Molière
• Hernani – Victor Hugo
• Cocoșatul de la Notre-Dame – Victor Hugo
• Candide – Voltaire
• Mielul turbat – Aurel Baranga
• O femeie cu bani – George Bernard Shaw
• D-ale carnavalului – Ion Luca Caragiale

Filmografie

• Doi vecini (1959) – soția locotenentului
• Telegrame (1960) – Atenaisa Perjoiu
• Bădăranii (1960) – Felice, soția lui jupân Canciano
• Tinerețe fără bătrînețe (1969) – Împărăteasa Tinereții
• Frații Jderi (1974) – jupâneasa Tudosia
• Mușchetarul român (1975)
• Premiera (1976) – actrița Alexandra Dan, directorul artistic al Teatrului Contemporan
• Povestea dragostei (1977) – vrăjitoarea
• Războiul independenței (1977) serial TV, regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis
• Runda 6, regia Vladimir Popescu Doreanu, 1965.

Volume tipărite

• „Destăinuiri”, Editura Universal Dalsi, 2003 

Premii, recunoaștere

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actriței Carmen Stănescu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.

• Maestră a sportului în 1952
• Societar de onoare al Teatrului Național „I.L.Caragiale” din anul 2001.
• În anul 2004 a primit Premiul de excelență în teatru, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de teatru, oferit în cadrul festivității „Femeile de succes ale anului 2004″.

Pe 18 mai 2013, Majestatea Sa Regele Mihai I a conferit d-nei Carmen Stănescu Decorația Regală „Nihil Sine Deo”.

Decorații

• Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”
• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”