Carl Auer von Welsbach, chimist austriac

Carl Auer von Welsbach (1858-1929) a fost un chimist austriac renumit pentru contribuțiile sale în domeniul pământurilor rare și al iluminatului artificial. După ce și-a finalizat studiile sub îndrumarea lui Robert Wilhelm Bunsen, a obținut doctoratul în chimie în 1882 și a lucrat în laboratorul lui Adolf Lieben, unde a dezvoltat metode de separare a pământurilor rare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Auer_von_Welsbach#/media/Fi%C8%99ier:Auer_von_Welsbach.jpg

În 1885, folosind recristalizarea fracționată, a separat didymiul în praseodim (verde) și neodim (roz). În același an, a obținut brevetul pentru sita incandescentă (Auerlicht), un amestec de oxizi care producea o lumină verde, dar produsul a fost inițial fragil și a eșuat comercial. Împreună cu Dr. Haittinger, a creat o sită mai robustă din dioxid de thoriu și dioxid de ceriu, devenind un succes comercial.

A dezvoltat filamente metalice pentru lămpi cu incandescență, inițial din platină, apoi din osmiu, deschizând o fabrică pentru producția de becuri în 1902. În 1903, a brevetat amnarul din feroceriu, folosit încă în brichete, și a fondat Treibacher Chemische Werke pentru producerea acestuia.

Welsbach a continuat să contribuie la chimie, studiind separarea elementelor radioactive și utilizarea radioizotopilor. A primit numeroase distincții, inclusiv Medalia Elliott Cresson (1900) și Inelul Werner von Siemens (1920). În memoria sa, au fost emise monede, bancnote și timbre, iar numele său a fost dat unor instituții și străzi. Muzeul din Althofen îi este dedicat, iar Universitatea din Viena oferă o bursă în numele său.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Auer_von_Welsbach