Caravana filmului „Ciprian Porumbescu”, organizată cu ocazia anului dedicat cultural marelui compozitor bucovinean, a poposit, la sfârșitul săptămânii trecute, la Mănăstirea Ilișești (Foto-video)

Caravana filmului „Ciprian Porumbescu”, organizată cu ocazia anului dedicat cultural marelui compozitor bucovinean, a poposit, la sfârșitul săptămânii trecute, la Mănăstirea Ilișești.

Caravana filmului „Ciprian Porumbescu”

Protagonistul filmului realizat în urmă cu 50 de ani, actorul Vlad Rădescu, a fost prezent și a mărturisit cât de mult l-a marcat rolul cu care a debutat în cariera cinematografică, pe când avea doar 19 ani.

Maestrul Rădescu a spus că, deși de obicei merge în satul Ciprian Porumbescu (Stupca), unde este Cetățean de onoare și are numele pe frontispiciul noului centru cultural din comună, se bucură foarte mult de evenimentul organizat la Ilișești și de invitația pe care a primit-o din partea președintelui Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, a vicepreședintelui Niculai Barbă, a directorului Centrului Cultural „Bucovina”, Sorin Filip, și a primarului din Ilișești, Gheorghe Dîrţu, cărora le-a mulțumit.

Președintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur: – „Mulțumesc încă o dată pentru participare. Dar haideți, nu, nu vă țin un discurs. Hristos S-a înălțat! Bună ziua, oameni buni, stimați invitați! Mulțumesc, domnule primar, pentru invitație. Felicitări comunității din Ilișești că astăzi ne întâlnim să aducem un omagiu celui care a făcut atât de multe lucruri frumoase pentru Ilișești, pentru Stupca, pentru Bucovina noastră dragă și pentru toată țara. Mă gândeam ce să vă spun. Vin de la Voroneț, de la biserică. Azi, de Rusalii, se îmbracă mormintele la Voroneț și am fugit de acolo special pentru un semn de prețuire pentru ce faceți dumneavoastră și în memoria marelui Ciprian Porumbescu. Mă gândeam dacă noi, cei care vremelnic astăzi conducem aceste zone, putem să vorbim ceva despre el. Și am un exemplu. Nu știu câți știți, dar săptămânile astea noi modernizăm drumul care leagă Izvoarele Sucevei de Șipotele Sucevei, de Ucraina. Drumul din frontieră, un proiect european transfrontalier care duce la locul unde s-a născut Ciprian Porumbescu. Am vorbit zilele astea despre acest proiect transfrontalier și noi, și partea ucraineană venim cu acest proiect în memoria marelui Porumbescu. Sigur că avem multe de făcut. Noi ne mândrim în fiecare zi. Ansamblul nostru, Centrul Cultural poartă numele marelui compozitor, dar parcă trebuie și mai mult făcut, dragii mei! Îndemnul meu pentru dumneavoastră, aici, acasă la Porumbescu, este să iubim așa cum a iubit el Bucovina, tradiția, obiceiurile, lăutarii satului și tot ce are mai frumos și mai scump satul românesc. De aceea, mă bucur că în această mănăstire nou înființată sărbătorim acest eveniment. Pe maestrul Rădescu îl salut cu multă prietenie și respect, pentru că rămâne simbolul de referință când vorbim de Ciprian Porumbescu, ne uităm la domnia sa, cu voia domniei sale și ne amintim de lucrurile frumoase care nici în 30 de ani și fragedă tinerețe a plecat, nici în 30 de ani, pe care el le-a lăsat. În 2021, la Putna sărbătoream acea mare întâlnire, o serbare de la Putna, la care Ciprian Porumbescu a cântat pentru tot neamul românesc. Dar parcă cel mai mult copiii aceștia tineri care cântă, care exersează vioara, sunt cei care încearcă să ia ceva de la marele Porumbescu. Și vă spune un om care în casă are acuma, așa mi-a dat soarta. Soția mea cântă la vioară și parcă înțeleg mai bine și pe Ciprian Porumbescu, și pe dumneavoastră, cei care vibrați alături de Ciprian Porumbescu. Domnule primar, felicitări! Sunt alături. Eu pe aici trec cel puțin de două ori pe zi. E drept că nu am poposit așa de des, acuma și drumul e bun. Felicitări pentru tot ce faceți pentru comunitatea de aici. Eu vă sunt alături și avem treabă și în memoria lui Ciprian Porumbescu.”

Domnul Vlad Rădescu: – „Hristos S-a înălțat! Este o mare sărbătoare. Mă bucur foarte tare că sunt la Ilișești. De obicei mă duc la Ciprian Porumbescu, acolo sunt cetățean de onoare acolo. Acolo au pus numele meu pe frontispiciul Centrului Cultural, Noului Centrul Cultural de acolo și sunt legat de de Stupca, în primul rând, așa cum Ciprian a fost, pentru că acum 50 de ani am făcut acolo mare parte din film și în alte părți din Bucovina. Bucovina a rămas apropiată de sufletul meu, lipită de sufletul meu. Eu, la rândul meu, mă lipesc de Bucovina de câte ori o văd, de câte ori o aud, de câte ori vin aici, am bucuria să mă întâlnesc cu oameni deosebiți, cum e domnul președinte Flutur, cu domnul Barbă, cărora le mulțumesc pentru invitație și pentru evenimentul acesta major pe care l-au făcut în onoarea nouă a mea, în primul rând cea a lui Ciprian. Îi mulțumesc și lui Sorin Filip, directorul Centrului Cultural Bucovina și domnului primar. Ce să vă spun? A face un film când ai 19 ani, atât am avut eu când l-am început, când am fost ales pentru acest film, nu înseamnă că am înțeles de la început totul. Nu înseamnă că am înțeles ce se va întâmpla cu mine În toți acești ani care au trecut si văd aici copii mici, au trecut 50 de ani de atunci. Vă dați seama, jumătate de secol vorbim de de o grămadă de timp pe care am avut șansa să îl traversez în mare parte cu sănătate, în mare parte cu putere de muncă și de creație. Dar peste toate, a rămas primul meu film, debutul în Ciprian Porumbescu. Sunt însoțit în acest film, pe care îl veți vedea de o pleiadă de foarte mari artiști ai țării. Unii dintre ei erau, cum se spune, în spatele camerei, regizorul Gheorghe Vitanidis, directorul de imagine Ovidiu Moldovan, inginerul de sunet Dan Ionescu și mulți, mulți alții. Pe alții îi veți vedea și sper că o parte dintre dumneavoastră, care sunteți acum ieșiți din adolescență, îi văd acolo mai cu barbă, mai așa să îi recunoașteți și să îi identificați. Amza Pellea, Sebastian Papaiani, Emanoil Petruț, Dina Cocea, Clody Bertola. Sunt mulți, mulți, mulți. Îmi pare rău că nu voi reuși să vi-i spun pe toți. Constantin Raoul.  Dacă am fi avut acest scurt discurs al meu după film, să știți că aproape nu aș fi putut vorbi. Mi s-a întâmplat asta pentru că mi se ridică nodul în gât, mă bușește plânsul, ca să vorbim în termeni academici. E foarte important. Și cu asta o să închei faptul că cei de aici nu-l uită, faptul că cei de aici vă aduc filmul acesta și alte evenimente în fața voastră și reușesc să formuleze un calendar cultural la care altfel nu ați fi avut acces. De ce? Pentru că dacă nu suntem de la televizor și câte canale sunt, le știți cu toții… E greu să ajungeți să vedeți teatru, să vizionați filme de artă și e important pentru voi, în devenirea voastră. M-aș bucura ca peste câțiva ani de zile să aflu că din Ilișești s-au ridicat câțiva copii și câțiva tineri și duc faima locului măcar în toată țara. Vă mulțumesc încă o dată și să-l cinstim pe Ciprian Porumbescu, nu numai astăzi, când vedem acest film, să îl avem în suflet, și în minte pentru totdeauna. 29 de ani a trăit doar atât. Si eu am facut filmul, deja au trecut 50 de ani. Când am făcut filmul, el părăsise această lume de 90 de ani numai dacă ar fi fost niște bătrânei ai locului mai în vârstă, ar fi putut să ne spună atunci că l-au cunoscut. l-au apucat în viață. Dacă nu l-au apucat pe el, au apucat muzica lui.”

Sursa: https://www.facebook.com/watch/live/?ref=watch_permalink&v=956000888862517