Camil Petrescu, romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet

Într-o poezie, el se descria astfel: „Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinați și mistuiți lăuntric,
Cu sufletul mărit, căci am văzut idei.”

Petrescu a scris drame, piese istorice și chiar o comedie. A debutat cu versuri în revista „Sburătorul” și a fost un membru activ al cenaclului cu același nume, condus de Eugen Lovinescu. În romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, povestește despre experiența sa de ofițer de front, iar în „Patul lui Procust” oferă literaturii române unul dintre cele mai importante romane ale sale. În 1948, a fost ales membru al Academiei Române.

Romane:

• Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)

• Patul lui Procust (1933)

• Un om între oameni (1953–1957, neterminat)

Nuvele:

• Turnul de fildeș (1950)

• Moartea pescărușului (1950)

• Mănușile (1950)

• Cei care plătesc cu viața (1950)

• Un episod… (1957)

Poezie:

• Versuri. Ideea. Ciclul morții (1923)

• Un luminiș pentru Kicsikem (1925)

• Transcendentalia (1931)

• Din versurile lui Ladima (1932)

Dramaturgie:

• Jocul ielelor (1918)

• Act venețian (1918–1946)

• Suflete tari (1921)

• Danton (1924–1925)

• Mioara (1926)

• Mitică Popescu (1925–1926)

• Dona Diana (1938) – comedie în zece tablouri după Moreto

• Iată femeia pe care o iubesc (1943)

• Prof. dr. Omu vindecă de dragoste (1946)

• Bălcescu (1948)

• Caragiale în vremea lui (1955)

Despre dramaturgia lui Camil Petrescu, G. Călinescu scria:
„Cea mai profundă operă [în dramaturgie] este Danton…
Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale, disprețuind formalismele și paperaseria, suflet suav în intimitate, tată de familie fără puritanism…”