„Oameni care au fost”.  Calistrat Hogaș, profesor și scriitor…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Hogaş este un Creangă trecut prin cultură. Întreaga tehnică artistică a lui Calistrat Hogaş se desface din unghiul acestei atitudini.”- Tudor Vianu

Stimați amici, ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre. Astăzi, am să v-aduc în amintire un mare dascăl și scriitor, deopotrivă, cel care a descris, ca nimeni altul, munții pe care i-a traversat în călătoriile sale, cel care s-a numit Calistrat Hogaș. Pe la începutul săptămânii trecute, am amintit într-o postare pe Facebook pe contul meu personal (și nu numai acolo), într-un mic „calendar enciclopedic” cum mi-am denumit eu unele dintre postările mele zilnice de mai mult de un deceniu încoace, despre un mare și talentat „cântăreţ al munţilor” din ţinutul Neamţului, adică despre Calistrat Hogaş, cel despre care Garabet Ibrăileanu spunea că: „a pus în paginile lui numai lumină şi viaţă, numai soare şi bucurie”, care a creat câteva reacții faine de aducere aminte a marelui scriitor. Sincer, mă bucur că n-a fost uitat de „marele public”, chiar dacă am început să devin din ce în ce mai sceptic că nivelul de educație din societatea noastră va continua să prezinte valorile adevărate ale nației noastre și n-o va „cârmi” definitiv spre „gheboase” stări de conștiință amorfă! Îmi face plăcere să repet în cele câteva rânduri de azi câteva date biografice ale marelui scriitor, în speranța că vor mai pleca un gând pios în amintirea sa și alți oameni!

Oricum am încerca să-l „evaluăm” la atâta timp după trecerea sa la cele veșnice, Calistrat Hogaş aparţine epocii marilor clasici, iar opera sa este aşezată, conform „categorisirilor” specialiștilor în tradiţia literaturii „de călătorie” din ţara noastră. Din postura mea de profan, dar de bun cititor, eu aș lărgi puțin orizontul său de „categorisire”, dar poate se va întâmpla asta în vreun viitor material. Cine l-a citit, este de acord că marele Calistrat Hogaş a descris în pagini de o deosebită frumuseţe peisajul natural al ţării noastre, pe care l-a receptat „cu maximă atenţie şi trezire a simţurilor”, iar lucrarea sa de căpătâi, „Pe drumuri de munte” relevă un „Creangă trecut prin cultură“, după cum îl numește Tudor Vianu, un Hogaș „uneori greu de urmărit, însă, de cele mai multe ori, genial povestitor și observator, cu o admirație continuă, aproape obsesivă, pentru natură și foarte apropiat dorinței multora dintre noi de a călători prin peisaje de munte decupate din basme.”

Calistrat Dimitriu, după numele său la naştere, s-a născut la Tecuci, la 21 aprilie 1847 (unele surse specifică anul 1848),  tatăl său, Gheorghe Dimitriu, fiind protopop de Tecuci, iar mama sa, Mărioara, provenind dintr-o familie boierească. Merită menționat faptul că familia Dimitriu avea nu mai puţin de 12 copii. Se spune că învăţătorul din sat, Gheorghe Nicolau, a insistat ca numele de familie al copilului să fie schimbat cu cel al bunicului după tată – sub pretextul că într-o bună zi, va ajunge un om important şi nu trebuie să poarte un nume obişnuit pe care să-l întâlneşti la oricine -, astfel că învăţătorul a reuşit să-l convingă pe protopop să-i pună fiului său numele de Hogaş.Tatăl său şi-a dorit pentru el să urmeze calea preoţiei, lucru firesc din postura profesiei și chemării sale, dar Calistrat avea alte planuri. Primul său învăţător pe care l-a avut a fost Ioniţă Hrisanti, care era şi dascălul bisericii, însă Calistrat nu a vrut să studieze cu el, spunând că nu vrea să devină preot, ci să „înveţe carte”. În anul 1859, a absolvit, „foarte bine”, şcoala primară din Tecuci, apoi este înscris la Academia Mihăleană, unde devine bursier. Aici este coleg cu nume sonore precum A.D. Xenopol, Vasile Conta sau Alexandru Lambrior. Conform celor menționate într-un documentar despre viața sa de la Rador, întocmit de Răzvan Moceanu:„având în vedere extrem de numeroasa sa familie, tânărul urmăreşte independenţa financiară, astfel că, încă din vremea liceului, acorda meditaţii colegilor mai slabi la învăţătură dar scria şi poezii. Apoi, Calistrat Hogaş este admis la Facultatea de Litere din Iaşi, ca student bursier. După absolvire, devine profesor la gimnaziul proaspăt înfiinţat în Piatra-Neamţ, unde se şi căsătoreşte cu Elena Gheorghiu, fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamț, cea care, în perioada 1871 – 1882 avea să-i dăruiască nu mai puţin de opt copii.”

În anul 1874, Calistrat Hogaş a debutat în literatură cu poezia „Legenda lăcrămioarei”, pe care a publicat-o în ziarul local „Corespondenția provincială”. Mai târziu, prin anul 1878, intră în conflict cu autorităţile din învăţământ şi este obligat să se mute la Tecuci, unde a activat ca profesor de istorie și geografie la gimnaziul real comunal. Poate c-a fost mai bine pentru familia sa, pentru că, din diverse motive ale vremii, la scurtă vreme după plecarea sa, gimnaziul din Piatra Neamţ avea să fie desfiinţat. În anul 1880,  Calistrat Hogaş a fost încadrat ca profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi. În perioada șederii sale la Iași, invitat fiind în casa unei rude a Veronicăi Micle, l-a cunoscut pe celălalt mare povestitor al Moldovei, pe Ion Creangă. Calistrat Hogaş a continuat în toată această perioadă să scrie, însă succesul său literar s-a lăsat îndelung aşteptat, fără ca acest lucru să-l deranjeze în vreun fel vizibil. Scria pentru el, penru sufletul său…În anul 1881, viața îl readuce la Piatra-Neamț, de data aceasta ca director al gimnaziului care a fost reînfințat aici şi tot atunci îl cunoaşte pe un revizor școlar deosebit, marele scriitor Ion Luca Caragiale.

La 3 iulie 1882, Hogaş a debutat și ca prozator în revista locală „Asachi”, cu fragmente din volumul „Amintiri dintr-o călătorie”. După câţiva ani, din diverse motive, încep din nou şicanele autorităţilor la adresa sa, drept urmare este obligat să se mute tocmai la Alexandria, unde a fost numit director al gimanziului din urbea respectivă. Ca o răsplată a meritelor sale profesionale de priceput dascăl și conducător de școală, în anul 1891, la propunerea celor în drept s-o facă, însuşi regele Carol I îi recunoaşte lui Calistrat Hogaş realizările deosebite din domeniul educației, conferindu-i profesorului Medalia „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I. Ulterior, în perioada 1891-1899, a activat ca director la gimnaziul din Roman, dar şi ca profesor la Seminarul Teologic din acelaşi oraş, locul în care mitropolitul de mai târziu Visarion Puiu, pe atunci elev seminarist, îi face un portret memorabil în cartea autobiografică „Însemnări din viața mea”, descriindu-l pe Hogaş ca un „dascăl, ce transforma ora de română într-o veritabilă sărbătoare”.

A devenit apoi profesor și „subdirector” (adică director adjunct, în termenii de azi) la liceul internat din Iași. Aici, Calistrat Hogaş a continuat activitatea sa în plan literar, iar după ce l-a cunoscut pe Garabet Ibrăileanu, în anul 1907, s-a lăsat înduplecat de acesta, debutând și în revista „Viața Românească”, unde a început şi a continuat să-și publice însemnările sale de călătorie. Cum era și firesc, îndelungata sa activitate în plan educațional a fost reflectată în opera sa literară, multe din scrierile sale adresându-se tinerilor. În anul 1912, Calistrat Hogaş se pensionează, în acelaşi an fiind publicată cea mai cunoscută creație a sa, „Pe drumuri de munte”. Interesant este că, din cauza numeroaselor greşeli de tipar, tot tirajul volumului este dat la topit. Deşi şi-a încetat oficial calitatea de dascăl, fiind extrem de iubit și apreciat de elevi, Hogaș a fost rugat să continue să predea, şi chiar la această vârstă înaintată, impresiona prin priceperea și vioiciunea sa, prin dinamismul orelor de clasă și prin dragostea evidentă pe care o arăta elevilor săi.

Ca o mică istorioară a scrierilor sale, în povestirea „Spre mânăstiri” din volumul „Pe drumuri de munte” (1912), Hogaş descria trecerea sa pe la Cetatea Neamţului, din oraşul Târgu Neamţ, aflat pe valea unui pârâu limpede ce scânteia sub lumina soarelui. Aici, Hogaş spunea că „Alăturea, în umbra depărtării, stătea nemişcată şi gânditoare pare că vestita Cetate a Neamţului, cetatea lui Ştefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute”. Aici a stat Hogaş, la umbra unui mesteacăn, pentru a se odihni şi a-şi sătura „ochii şi sufletul de această măreaţă privelişte”. Ironiile sorții nu l-au ocolit și în 1914 după ce îi apare ediţia a doua a volumului „Pe drumuri de munte”, aceasta este mistuită integral de un incendiu. Ulterior, în anul 1915, una dintre fiicele sale se îmbolnăveşte grav, iar el, îndurerat, se retrage la Piatra-Neamț, în casa care aparţinea soției, acolo unde începe, la rândul său, să fie măcinat de o boală neiertătoare.

Calistrat Hogaș, profesor și scriitor…

Fiica sa, Sidonia, care a trăit până în 1976, avea să mărturisească aerul zilelor de final ale tatălui său: „În a treia săptămână de când ne aflam la Roman, într-o zi de vineri (25 august 1917), îl găsesc pe tata stând în ogradă, departe de ceilalți, cu privirea pierdută în asfințitul roșu al soarelui. «Mi-i urât. Să-mi dai volumul meu, că vreau să mai corectez ceva».Îi dădui În Munții Neamțului şi în adevăr că începu a-l corecta. Sâmbătă, 26 august şi duminică, 27 august, fu atât de liniștit, că nimeni în lume nu m-ar fi putut convinge de sfârșitul de după câteva ore. /…/ În lipsa mea, spuse surorii mele: «Cleopatră, a fost dat să mor în casa ta; la Piatra (unde locuiau Elena, soția şi o altă fiică, Cecilia), să nu daţi de ştire de asta; să mă îngropați cât se poate de simplu şi numai cu un singur preot».” La 28 august 1917, aflându-se la Roman, Calistrat Hogaş a trecut la cele veşnice, la vârsta de 70 de ani, din cauza unui enfizem pulmonar. Calistrat Hogaş a fost înmormântat, la data de 30 august, la cimitirul din Roman, într-un sicriu care se spune c-ar fi fost cioplit dintr-un brad sădit chiar de el în tinereţe. Slujba religioasă de înmormântare a fost oficiată de un singur preot, conform dorințelor sale, iar Cleopatrei și Sidoniei, fiicele sale, le rămăsese de împlinit ultima dorință a părintelui lor, de a-l duce acasă, la Piatra Neamț.

Calistrat Hogaș, profesor și scriitor…

După mai multe formalități, în octombrie 1917, în condițiile în care România se afla în plin război, rămăşiţele sale au fost deshumate, iar trupul său a fost așezat într-un sicriu de zinc și transportat la Piatra Neamț. Astfel, în ziua de 8 octombrie, Calistrat Hogaş a fost reînhumat în cimitirul „Borzoghean” din Piatra Neamț. Câțiva ani după moartea sa, capodopera sa „Pe drumuri de munte” a fost republicată în anul 1921, postum, de această dată în două volume, ultimul (cel intitulat „În Munţii Neamţului”) fiind prefațat chiar de către Mihail Sadoveanu, cel care avea să scrie şi prima recenzie cu adevărat importantă a operei lui Hogaş. Ca o urmare firească a recunoaşterii postume a talentului său scriitoricesc, în 1922, „pe baza iniţiativei şi a raportului întocmit de către scriitorul Liviu Rebreanu, deja celebrul autor al romanelor Ion şi Pădurea spânzuraţilor”, Calistrat Hogaş devine, astfel, „primul laureat al premiului instituit de către Societatea Scriitorilor Români”. În anul 1915, i se refuzase premiul, în valoare de 5000 de lei.

Calistrat Hogaș, profesor și scriitor…

Conform aceluiași documentar RADOR despre care aminteam mai înainte, a urmat și o mică poveste a muzeului memorial închinat marelui scriitor. Astfel, „la 12 iunie 1939, rămasă singura locatară a fostei gospodării a familiei, Sidonia deschide spre vizitare o cameră amenajată muzeal şi îşi oferă serviciile de ghid autorizat, tuturor celor care îi trec pragul. Mărturiile vremii o descriu pe aceasta ca moştenitoare a dragostei tatălui pentru necuvântătoare, ea trăind înconjurată de zeci de pisici pentru a căror hrană îşi cheltuia aproape toate veniturile, în ceea ce o privea fiind o vegetariană convinsă. În anul 1967, Sidonia a donat statului casa părintească pentru a fi restaurată şi a pentru a se organiza aici un muzeu memorial. Tot ea a oferit, spre achiziţie, în două rânduri, Muzeului Judeţean de Istorie, obiecte şi manuscrise care alcătuiesc astăzi fondul muzeistic majoritar existent în expoziţia memorială.”

Urmașii într-ale literaturii l-au apreciat în termeni deosebiți, De exemplu, G. Călinescu a accentuat despre Hogaș, zicând că: „Înainte de toate, Hogaş e un profesor, deci un cărturar. Literatura lui e livrească, fără a fi seacă, pedantă în chip surprinzător de proaspătă. (…) Ca şi Pantzini, Hogaş e un timid, paralizat de respect pentru clasici, şi nu îndrăzneşte să scrie decât la bătrâneţe, după îndelungi examene de conştiinţă. Omul care a corectat mii de teze, e sever cu sine însuşi. Boema lui se adaptează mediului în care trăieşte. E maniac în modul sublim. (…) Pe stradă, vară, iarnă, merge numai în surtuc, rar cu o pelerină pe umăr, vara îşi pune opinci în picioare şi cu bocceaua în spinare şi într´un costum inverosimil o ia la picior spre munţi.”

Calistrat Hogaș, profesor și scriitor…

Am să-nchei puținele rânduri de azi cu cele spuse despre sine de către însuși Calistrat Hogaş, care zicea: „ca în foarte multe lucruri, e şi în literatură un soi de mojicie. Ei bine află, iubite cetitorule, că, spre marea dumitale mirare, nu mă sfiesc a-ţi face cunoscut, că, în literatură, sunt cam mojic; şi aceasta nu din pricina alcătuirii mele sufleteşti, ci numai din împrejurări care nu atârnă de voinţa mea. Nu ştiu dacă dumneata pui sau nu mănuşi când faci literatură, eu însă, care n-am făcut şi nici nu am de gând să fac vreodată înaltă şi subţire literatură de salon, am redat oamenii şi lucrurile, aşa cum se găsesc ele în măreaţa lor sălbăticie şi poate prea bine să strâmbe din nas finul estet X şi mult mai sensibilul decadent Y; eu îmi păzesc treaba şi, cu acelaşi deliciu, cu care un Lucullus s-ar aşeza înaintea unui ospăţ vitelian de limbi de canar şi de mrene îngrăşate cu carne de rob, mă aşez şi eu înaintea unui mojdei, a unei mari, fierbinţi şi oacheşe mămăligi, a unor ciuperci fripte pe cărbuni la umbra pădurilor sau a unui epic borş cu carne de oaie nu tocmai fiartă…“

Dacă vreodată vă poartă pașii „prin munții Neamțului” ori pe alte „cărări de munte”, vă recomand să citiți, înainte de a porni la drum, însemnările de călătorie ale lui Hogaș și să priviți ceea ce veți întâlni prin prisma descrierilor sale. Sunt convins că veți vedea peisajele, locurile și oamenii întâlniți cu alți ochi!Vă mulțumesc, ca în fiecare săptămână, pentru c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim joia viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

https://lecturadigitala.ro/ro/articole/biografii/87-calistrat-hogas

http://www.autorii.com/scriitori/calistrat-hogas/index.php

http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/amintiri-dintr-o-calatorieviata-lui-calistrat-hogas/

https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/calistrat-hogas-sa-ma-ingropati-cat-se-poate-de-simplu-numai-cu-un-singur-preot

https://radioromaniacultural.ro/portret-calistrat-hogas-scriitorul-singuratatii-muntilor/

https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/25-calistrat-hogas-1848-1917

https://www.globalinfo.ro/z/biografie_calistrat_hogas.htm

PORTRET: Calistrat Hogaş – scriitorul „singurătăţii munţilor”

https://www.autorii.com/scriitori/calistrat-hogas/

https://doxologia.ro/calistrat-hogas-sa-ma-ingropati-cat-se-poate-de-simplu-numai-cu-un-singur-preot

https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-19-aprilie-1847/

https://monumenteneamt.ro/mormantul-scriitorului-calistrat-hogas

https://www.istorie-pe-scurt.ro/calistrat-hogas-cel-mai-mare-drumet-al-literaturii-romane/calistrat-hogas-2/