Buster Keaton, comediant și regizor american

Buster Keaton (născut pe 4 octombrie 1895, Piqua, Kansas, SUA – decedat pe 1 februarie 1966, Woodland Hills, California) a fost un comediant și regizor american, supranumit „Great Stone Face” datorită expresiei sale faciale impasibile. A fost cunoscut pentru comedia sa vizuală inovatoare și deseori complexă, specifică erei filmului mut.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Buster_Keaton#/media/Fi%C8%99ier:Busterkeaton_edit.jpg

Fiul unor artiști de vodevil, Keaton și-a câștigat porecla la doar 18 luni, când a căzut pe o scară, iar magicianul Harry Houdini, văzând că a rămas nevătămat, a exclamat: „Asta e un adevărat „buster”!”. La vârsta de trei ani, Buster a fost integrat în actul părinților săi, „Cei Trei Keaton”. Joe Keaton, tatăl său, îl folosea adesea pe micul Buster pentru cascadorii riscante. Tânărul Keaton s-a obișnuit rapid cu aceste căzături, învățând să le transforme în comedie, și descoperind că, cu cât își menținea expresia serioasă, cu atât publicul râdea mai tare.

După ce a lucrat alături de familie până la 21 de ani, Buster a fost invitat să joace un mic rol în The Butcher Boy (1917), un film de comedie regizat de Roscoe „Fatty” Arbuckle. Fascinat de cinematografie, Keaton a devenit colaborator al lui Arbuckle, învățând toate aspectele realizării filmelor de comedie. Arbuckle l-a susținut, dându-i ocazia să contribuie la crearea gagurilor și scenariilor, iar împreună au regizat The Rough House (1917).

După ce Arbuckle a trecut la filme de lung metraj, producătorul Joseph M. Schenck i-a oferit lui Keaton propria echipă de producție, iar în 1920 Keaton și-a lansat primul său scurtmetraj, One Week. Trei ani mai târziu, a regizat primul său lungmetraj, Three Ages (1923). Deși Keaton a interpretat și în The Saphead (1920), acest film nu i-a fost adaptat abilităților sale comice.

În ciuda faptului că își numea alter-ego-ul „Old Slow Thinker”, personajele sale pe ecran erau adesea ingenioase, dar resemnate la ideea că lumea era împotriva lor. Spre deosebire de Charlie Chaplin, care adesea apela la patos, și Harold Lloyd, al cărui optimism era bine cunoscut, Keaton păstra o expresie serioasă chiar și atunci când „câștiga”, accentuând fatalismul comic. Deși filmele sale mute nu au avut succesul comercial al rivalilor săi, ele au rezistat mult mai bine în timp, datorită complexității și inteligenței gagurilor sale vizuale.

Printre cele mai apreciate filme ale sale se numără The General (1927), o comedie plasată în perioada Războiului Civil American, care inițial nu a avut succes financiar, dar este astăzi considerată o capodoperă.

În 1928, compania de producție a lui Keaton a fost transferată la Metro-Goldwyn-Mayer (MGM), unde controlul său creativ a fost limitat. Filmele sale de la MGM, deși profitabile, au fost considerate inferioare calitativ, ceea ce l-a condus la frustrări și, în cele din urmă, la dependența de alcool. După ce a fost concediat de MGM în 1933, Keaton și-a petrecut următoarele decenii reconstruindu-și cariera, apărând în filme mai mici și lucrând ca scenarist.

În anii 1940 și 1950, Keaton a avut parte de o renaștere a carierei, odată cu redescoperirea filmelor sale mute de către critici și fani. A avut apariții notabile în filme precum Sunset Boulevard (1950) și Limelight (1952), unde a jucat alături de Charlie Chaplin. În 1959, a fost onorat cu un premiu special al Academiei, iar la Festivalul de Film de la Veneția a primit o ovație de cinci minute.

Spre sfârșitul vieții, Buster Keaton a continuat să fie activ în film și televiziune, apărând în producții populare precum It’s a Mad, Mad, Mad, Mad World (1963) și A Funny Thing Happened on the Way to the Forum (1966). Autobiografia sa, My Wonderful World of Slapstick, scrisă în colaborare cu Charles Samuels, a fost publicată în 1960.

Buster Keaton a murit pe 1 februarie 1966, lăsând în urmă o moștenire durabilă în cinematografie și comedie.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Buster-Keaton