Boris Crăciun, scriitor român

Boris Crăciun (12 februarie 1939, Chișinău – 21 februarie 2018, Iași) a fost un scriitor român – romancier, dramaturg, reporter și editor – personalitate marcantă a vieții culturale ieșene, membru al Uniunii Scriitorilor din România și fondator al Editurii Porțile Orientului.

S-a născut într-o familie de intelectuali basarabeni: tatăl său, Iordache Crăciun, era notar și pretor în Basarabia, iar mama, Paraschiva (n. Dacev), învățătoare, absolventă a Școlii Eparhiale din Chișinău. Frate mai mic al scriitorului Victor Crăciun, Boris Crăciun s-a refugiat împreună cu familia în România în iunie 1940, traversând Prutul pentru a scăpa de deportările sovietice, experiență care avea să marcheze profund tematica operei sale literare.

Licensing

This file is made available under the Creative Commons CC0 1.0 Universal Public Domain Dedication.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Scriitorul_Boris_Craciun_1.jpg

A urmat școala primară la Aradul Nou și Ruginoasa, iar studiile gimnaziale și liceale la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, absolvită în 1956. Între 1956 și 1961 a studiat la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, secția română.

A avut o carieră complexă, desfășurată în principal în domeniul radioului, educației și editurii. A fost colaborator și apoi reporter la Radio Iași, unde a condus secția pentru copii și tineret până în 1985, când posturile teritoriale au fost desființate. A lucrat ulterior la Româniafilm – Oficiul Iași, revenind la Radio Iași după 1989, în funcția de șef de secție.

Din 1993 a fondat și condus Editura Porțile Orientului, dedicându-se aproape două decenii scrierii și editării de literatură educativă și istorică. Sub semnătura sa au apărut milioane de volume utilizate în învățământul românesc, ceea ce îl consacră drept unul dintre cei mai prolifici autori de literatură școlară din Moldova. A participat la sute de lansări de carte în școli din România și Republica Moldova.

Debutul editorial a avut loc cu monografia Ruginoasa (1969). A urmat romanul istoric La porțile Orientului (1980), consacrat Războiului de Independență, apreciat unanim de critica literară pentru rigoarea documentării și construcția epică solidă. A publicat romane, volume de reportaj, teatru istoric, precum și ample lucrări de sinteză culturală și istorică, multe dintre ele destinate elevilor și publicului larg.

Printre titlurile reprezentative se numără: Metropola de pe șapte coline, Taciturnul, Moldova plânge, Teatru istoric, Istoria românilor în 1000 de imagini, Viața ilustrată a lui Mihai Eminescu, O istorie legendară a Iașilor, precum și seriale educative de mare circulație precum Comoara literaturii române și Capodopere din literatura universală.

Critici literari importanți precum Radu G. Țeposu, Ioan Holban, Mihai Dinu Gheorghiu, Ion Rotaru sau George Pruteanu au subliniat calitățile sale de romancier tradițional, forța documentării istorice, talentul narativ și expresivitatea stilului, situându-l în linia prozei epice clasice românești.