Benedict de Spinoza, filozof evreu olandez

Benedict de Spinoza (n. 24 noiembrie 1632, Amsterdam, Comitatul Olanda, Provinciile Unite – d. 21 februarie 1677, Haga, Comitatul Olanda, Provinciile Unite) a fost un filozof evreu olandez remarcabil, considerat unul dintre cei mai importanți exponenți ai raționalismului în secolul al XVII-lea și o figură cheie a Iluminismului timpuriu. Capodopera sa, Etica (publicată postum în 1677), este una dintre cele mai influente lucrări filozofice din istorie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Baruch_Spinoza#/media/Fi%C8%99ier:Spinoza.jpg

Spinoza provenea dintr-o familie de evrei portughezi refugiați la Amsterdam, fugari ai Inchiziției. Crescut într-o comunitate evreiască unică, tolerantă, dar cu reguli stricte, tânărul Baruch (numele său evreiesc) a studiat limba ebraică și filozofia evreiască, inclusiv scrierile lui Moise Maimonide, într-o școală Talmud-Torah. După moartea mamei sale la doar șase ani, Spinoza a contribuit la afacerea familiei, vânzând fructe tropicale.

În jurul vârstei de 20 de ani, Spinoza a fost implicat într-un conflict cu liderii comunității, pe fondul convingerilor sale critice față de religia tradițională. Aceste idei, influențate de filozofia carteziană și de lucrările eretice ale contemporanilor, au condus la excomunicarea sa (herem) în 1656. În ciuda izolării impuse de sinagogă, Spinoza a continuat să dezvolte relații intelectuale diverse, inclusiv cu membrii Colegianților, un grup religios progresist, și cu lideri ai Quakerilor.

După excomunicare, Spinoza și-a schimbat numele în Benedictus și a început să se dedice complet filozofiei, întreținându-se prin șlefuirea lentilelor optice. Primele sale scrieri includ lucrări nepublicate în timpul vieții, precum Tractatus de Intellectus Emendatione și Korte Verhandeling. În 1663, a publicat Principiile filozofiei lui René Descartes, lucrare care îi demonstrează măiestria în analiza sistemului cartezian, dar care marchează și diferențele sale față de Descartes, mai ales în ceea ce privește monismul și respingerea liberului arbitru.

Etica, lucrarea sa majoră, propune o viziune unică asupra universului, văzut ca o substanță unică, infinită, identificată cu Dumnezeu sau Natura. Spinoza respinge dualismul minte-corp și orice idee de transcendență divină, considerând lumea ca fiind guvernată de necesitatea rațională.

Spinoza s-a stabilit la Haga în anii 1660, unde a intrat în cercuri intelectuale notabile și a publicat Tractatus Theologico-Politicus (1670), o lucrare care susține libertatea de gândire și critică religia organizată. Cartea a atras critici intense și a fost interzisă, dar i-a consolidat reputația.

Spinoza a murit la 44 de ani, probabil din cauza unei afecțiuni pulmonare cauzate de inhalarea pulberii de sticlă din activitatea sa de șlefuitor. Moștenirea sa filozofică, redată în lucrările publicate postum, a avut un impact profund asupra Iluminismului, filozofiei moderne și științei.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Benedict-de-Spinoza/The-period-of-the-Ethics