Bătălia de la Varna (10 noiembrie 1444)

Bătălia de la Varna, desfășurată pe 10 noiembrie 1444 în Bulgaria, a fost un conflict major în cadrul unei cruciade antiotomane inițiate de papa Eugen al IV-lea și condusă de regele Ungariei și Poloniei, Vladislav (1440–1444), alături de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei (1441–1456).

Încheierea „Campaniei celei Lungi” prin tratatul de la Adrianopol a creat premisele unei perioade de refacere pentru creștini, însă evenimentele au evoluat rapid. Giuliano Cesarini, legatul papal, a reînviat ideea unei cruciade balcanice împotriva Imperiului Otoman, iar sultanul Murad al II-lea a fost nevoit să-și retragă trupele din Europa pentru a gestiona conflictul cu bey-ul din Karamania. Flota venețiană a ajuns în Strâmtoarea Gallipoli în august 1444, cu scopul de a bloca revenirea otomanilor în Europa. Totuși, despotul sârb Gheorghe Branković a părăsit alianța antiotomană, semnând o pace separată cu sultanul, ceea ce a afectat frontul balcanic creștin.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Varna#/media/Fi%C8%99ier:Bitwa_pod_Warn%C4%85_(fragment_-_W%C5%82adys%C5%82aw).jpg

La insistențele nobilimii și ale regelui, Iancu de Hunedoara a început pregătirile pentru campanie. Armata includea banderiile regale din Ungaria, trupe poloneze, români transilvăneni, croați și alți aliați, totalizând aproximativ 15.000 de soldați, echipați după modelul husit. Trecând Dunărea pe la Orșova, la sfârșitul lui septembrie 1444, armata creștină a ocupat Vidinul și alte orașe, apoi s-a îndreptat spre Nicopole, unde s-a unit cu trupele muntene ale lui Vlad Dracul. Armata aliată a continuat marșul spre Marea Neagră pentru a colabora cu o flotă occidentală așteptată, cucerind mai multe localități otomane.

Pe 9 noiembrie 1444, cele două armate s-au întâlnit lângă Varna. Armata otomană, condusă de sultan, număra circa 80.000 de soldați, în timp ce creștinii erau aproximativ 20.000. În consiliul de război, cardinalul Cesarini a propus o apărare statică, folosind căruțe pentru a rezista până la sosirea flotei, însă Iancu de Hunedoara a preferat o ofensivă rapidă pentru a demoraliza trupele otomane. Regele Vladislav a fost de acord, iar lupta a început în dimineața zilei de 10 noiembrie 1444.

Iancu și-a aranjat trupele într-o formație arcuită, cu flancurile protejate de lacuri și dealuri. Armata otomană a inițiat atacul, dar Iancu a reușit să organizeze o contraofensivă. Într-un moment crucial, regele Vladislav a atacat de capul lui în speranța de a-l captura pe sultan, dar a fost ucis, ceea ce a provocat panica în rândul creștinilor și i-a determinat să se retragă. În cele din urmă, Iancu a reușit să-și salveze o mare parte din trupe, retrăgându-se prin Țara Românească spre Ungaria.

Victoria otomană a întărit poziția sultanului în regiune, iar înfrângerea creștinilor a fost un moment de cotitură în confruntările antiotomane. Diferențele tactice, superioritatea numerică a otomanilor și lipsa de unitate a Occidentului au fost factori decisivi. Bătălia de la Varna a însemnat pierderea speranțelor de independență pentru popoarele balcanice și a marcat ascensiunea otomană neîntreruptă în Europa. Noul sultan, Mehmed al II-lea, a cucerit ulterior Constantinopolul în 1453, consolidând astfel dominația otomană.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Varna_(10_noiembrie_1444)