Bătălia de la Rahova (7/19 – 9/21 noiembrie 1877)

Bătălia de la Rahova a fost una dintre luptele esențiale ale Războiului pentru Independența României, declanșată de alianța româno-rusă pentru a neutraliza garnizoana otomană din Rahova. Înaintarea forțelor turcești către Plevna reprezenta o amenințare strategică, deoarece ar fi putut sprijini logistic apărarea condusă de Osman Pașa. În acest context, Marele Duce Nicolae, comandantul forțelor ruse, împreună cu domnitorul Carol I, au decis să ocupe Rahova. Raporturile de recunoaștere ale generalului rus Krîlov indicau existența a trei redute și o garnizoană de circa 3.000 de soldați echipați cu artilerie Krupp.

Sursa foto: https://so.wikipedia.org/wiki/Khilaafada_Cosmaniya#/media/File:Battle_at_river_Skit_1877.jpg

La 17/29 octombrie 1877, trupele românești conduse de maiorul Constantin Ene au cucerit reduta Vidin, care proteja accesul către Rahova. Strategia de atac, ce includea acțiuni combinate de cavalerie, infanterie și artilerie, a deschis drumul spre cetate. Atacul româno-rus asupra garnizoanei otomane a fost susținut logistic de artileria de la Bechet, care a facilitat mobilizarea dorobanților pe linia frontului și a prevenit intervenția navei turcești „Podgorița”, scufundată ulterior de artileria română sub conducerea maiorului Maican Dumitrescu.

Pe 8/20 noiembrie, trupele române conduse de colonelul George Slăniceanu au avansat la Selanovcea, la 6 km de Rahova. La miezul nopții, dispozitivul otoman a început o retragere sub acoperirea artileriei, dar a fost atacat de batalionul 1 Mehedinți, sub comanda căpitanului Constantin Merișescu, fiind obligat să reia lupta. Abilitățile logistice ale colonelului Crețulescu și intervenția generalului Meyendorff au contribuit la prevenirea retragerii otomane.

În dimineața zilei de 9/21 noiembrie 1877, Rahova a fost cucerită, consolidând astfel poziția strategică a României în război.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Rahova