S-a întâmplat la 20 octombrie 1600
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat la 20 octombrie 1600: Mihai Viteazul pierde bătălia de la Bucov, pe Teleajen (lângă Ploieşti) cu oştile poloneze, conduse de Jan Zamoyski.

Din Lunca Mare, la 1 octombrie, Zamoyski dăduse o proclamaţie către boierii munteni, în care scria: „Am hotărât să urmăresc pe Mihai în Ardeal cu oastea mea, oastea regală are nevoie pentru a ajunge acolo să treacă pe pământul Ţării Româneşti. Am poruncit cu străşnicie ca oastea să se ferească de jafuri, dar având oaste mare, e greu să-i supraveghezi pe toţi.  De aceea domniile voastre să duceţi lucrurile mai scumpe şi mai de preţ din calea oştirii. Vă îndemn să-mi daţi de ştire despre cele ce socotiţi că ar fi mai potrivite pentru legile şi libertăţile voastre.”

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_C%C4%83lug%C4%83reni#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Izgonirea_turcilor_la_Calugareni.jpg

Cancelarul nu renunţase încă la cucerirea Ardealului, unde se afla Mihai şi voia să treacă probabil munţii prin valea Buzăului. Dar domnul român coborî tocmai atunci pe acolo şi se opri la Scăeni, la nord de Ploieşti, unde aştepta ajutorul lui Basta. Zamoyski aflând de sosirea lui Mihai aşteptă întoarcerea oştilor trimise spre Ardeal, apoi ocupa Buzăul la 10 octombrie 1596 şi înaintează sub dealurile spre Ploieşti. Mihai trimisese în întâmpinarea lui pe Baba Novac, care atacă pe poloni la Năieni din flanc de pe muntele Slonul şi din faţă, pe drumul de ţară, o adevărată cursă, dar polonii iau muntele şi resping atacul (12 octombrie 1597). O altă luptă are loc la Ceptura, la 14 şi abia la 19 polonii întârziaţi de hărţuieli sosiră în faţa taberei lui Mihai, la Bucov pe Teleajen, unde domnul se întărise de două săptămâni.
Din tabără avem un emoţionant hrisov al lui Mihai către boierul Grama, care stătuse închis pentru pâri nedrepte în turnul din Braşov. Domnul, în clipa supremă, recunoaşte nedreptatea şi-i dăruieşte câteva sate, „temându-se domnia mea de blestemul lui şi al fiilor lui […] şi să nu port domnia mea blestemul lui, nici fiul domniei mele, Io Niculai voievod.” A scris în tabără, „când am fost domnia mea cu oştile la gura Teleajenului, spre a da lupta cu leşii, moldovenii şi tătarii şi turcii […] Şi de va da bunul Dumnezeu să zdrobesc pe vrăjmaşii noştri sub picioarele domniei mele, atunci domnia mea îi voi face lui şi hrisovul domniei mele” (26 sept./6 oct.).

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu