Basil Munteanu, istoric literar român, critic literar și filolog

Basil Munteanu (n. Vasile Munteanu; n. 9 noiembrie 1897, Brăila – d. 1 iulie 1972, Paris) a fost un istoric literar român, critic literar și filolog, membru corespondent al Academiei Române. Basil Munteanu a intrat în lumea literară ca poet, debutând în revista „Letopiseți”, coordonată de Perpessicius, Tudor Vianu și Ion Minulescu. Ulterior, a publicat în „Viața Nouă” a lui Ovid Densusianu, precum și în „Cuget Românesc” și „Flacăra”. Totuși, majoritatea poeziilor sale au rămas nepublicate și au văzut lumina tiparului abia în 1993, într-un volum intitulat Ante saeculum. Fantezii panteiste, îngrijit la Paris de Ruxandra D. Shelden și Eugen Lozovan.

Cu o pregătire academică solidă, începută sub îndrumarea lui Charles Drouhet în România și continuată la College de France, unde a studiat cu Paul Hazard, Abel Lefranc și Fortunat Strowski, Basil Munteanu a devenit în timp mai cunoscut ca istoric și critic literar decât ca poet. Lucrarea sa de căpătâi, Panorama de la littérature roumaine contemporaine, publicată în 1938 și rapid tradusă în engleză (1939), germană (1943) și italiană (1947), a devenit un punct de referință pentru mediile culturale occidentale interesate de literatura română. În România, o ediție în limba română a apărut abia în 1996, grație eforturilor lui Eugen Lozovan și Ruxandra D. Shelden.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

În 1946, Munteanu a părăsit definitiv România, fiind trimis să însoțească delegația română la Conferința de Pace de la Paris, alături de Al. Rosetti și Mihail Ralea. Stabilindu-se la Paris, și-a continuat activitatea, dedicându-se literaturii și culturii românești. În articolele, conferințele și discursurile sale la Europa Liberă, cultura română este o prezență constantă. Tema relației național-universal, reiterată din diferite perspective, susține recunoașterea culturii române ca parte integrantă a culturii europene, o idee centrală în Panorama de la littérature roumaine contemporaine.

Rămas în exil până la sfârșitul vieții, Munteanu s-a simțit mereu un misionar cultural, convins că „emigrațiile au un sens și un rol istoric”. El credea că exilul le oferă cărturarilor români o dublă misiune: de a conserva continuitatea și de a îmbogăți patrimoniul cultural prin noi interpretări și analize.

Din păcate, opera lui Basil Munteanu rămâne insuficient cunoscută în România. Nici lucrările sale esențiale nu au beneficiat de reeditări frecvente, iar contribuția lui la promovarea „vocației europene a românilor” este de multe ori subestimată în dicționare și istorii literare românești. Redescoperirea operei sale și reintegrarea acesteia în patrimoniul cultural major rămân o necesitate pentru toți cei care îi prețuiesc eforturile în susținerea culturii române pe scena europeană.