Barbu Iscovescu, pictor și revoluționar român de etnie evreiască

Barbu (Baruh, Iehuda) Iscovescu (n. 24 noiembrie 1816, București, Țara Românească – d. 24 octombrie 1854, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost un pictor și revoluționar român de etnie evreiască. În istoria picturii românești, Barbu Iscovescu împreună cu Constantin Daniel Rosenthal și Ion Negulici a alcătuit celebrul grup de pictori revoluționari de la 1848 care au fost promotorii artei în România. Barbu Iscovescu s-a născut în 1808 într-o familie de meșteșteri iconari. După studii în domeniul picturii la Viena și Paris, a intrat în contact cu cercurile revoluționare din aceste capitale europene. La întoarcerea în Țara Românească, s-a implicat activ în mișcarea revoluționară, având sarcini importante din partea guvernului revoluționar. Un moment semnificativ din cariera sa revoluționară a fost când, purtând un steag pe care înscrisese cu propria mână deviza „Dreptate și frăție”, a condus un grup care a cerut domnitorului Bibescu să semneze Constituția din 11 iunie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Iscovescu#/media/Fi%C8%99ier:Barbu_Iscovescu_-Autoportret(1).jpg

A fost trimis în Moldova pentru a sprijini revoluția, iar ulterior, după înăbușirea revoltei din Muntenia, a fost trimis în Ardeal pentru a ajuta la procurarea de arme și distribuirea de manifeste. A locuit o perioadă la Zemun, unde a intrat în contact cu revoluționarii sârbi, și mai târziu s-a stabilit la Paris, unde a fost implicat în constituirea „Societății studenților români”. În exil, în drum spre Constantinopol, a murit în 1854 și a fost înmormântat la Pera, alături de prietenul său, revoluționarul Ioan I. Negulici.

Unul dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este portretul lui Avram Iancu, un portret iconic care ilustrează personalitatea liderului revoluționar din Transilvania.

Bibliografie

• Magazin istoric – Anul II, nr. 6 (15), iunie 1968.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Barbu_Iscovescu