Aurel Chirescu, poet și epigramist român

Aurel Chirescu (11 septembrie 1911 – 23 iunie 1996) a fost un poet și epigramist român, membru al Societății Scriitorilor Români, cunoscut pentru contribuțiile sale valoroase la literatura română contemporană. Împreună cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti, a alcătuit Atlasul liric al poeziei românești contemporane.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263/

Născut la Craiova, era fiul ofițerului Dumitru Chirescu și al Eleonorei (n. Groșeanu). A urmat cursurile școlii primare la sat, apoi liceul în Craiova și București. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București cu distincția magna cum laude, având profesori renumiți precum Nicolae Cartojan, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, Tudor Vianu și Alexandru Rosetti.

Din 1935, a activat ca profesor în mai multe licee bucureștene.

Debutul publicistic l-a avut încă din liceu, în revista Amicii culturii, pe care o și edita. Prima apariție într-o publicație importantă a avut loc în 1928, în Arhivele Olteniei.

Prima sa carte, Finister (1939), a fost distinsă cu Premiul pentru tineri scriitori acordat de Fundația Academică „Carol I”. Între 1933–1935 a editat revista Litere, apreciată la acea vreme pentru impactul său cultural.

A colaborat cu numeroase publicații prestigioase, printre care Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, România Literară și Convorbiri Literare.

Până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a mai publicat două volume de poezie:

• Stinsa oglindire (1943) – Premiul Academiei Române
• Ospățul de taină (1944)

După o pauză literară, revine în anii ’70 cu mai multe volume notabile:

• Finister 2 (1970)
• Metafore (1971)
• Pasărea de cenușă (1972)
• Brâncuși, vol. I-II (1972 și 1974).