Augustin Maior, fizician, pedagog și inventator român

Augustin Maior (n. 22 august 1882, Reghin – d. 3 octombrie 1963, Cluj) a fost un fizician, pedagog și inventator român. Părinții săi, Tereza, o femeie cu o educație solidă, și Gheorghe, învățător și ulterior director al Școlii primare românești din Reghin, au avut cinci copii: Olivia, Augustin, Iuliu, Gheorghe și Ana.

Primii ani de școală i-a urmat la Reghin, în limba germană, inclusiv grădinița, școala primară și secundară, la Liceul Evanghelic German. A continuat la Liceul Piarist din Târgu Mureș și la Liceul Catolic din Budapesta, unde a demonstrat nu doar talent pentru limbi străine, dar și o aptitudine remarcabilă pentru fizică și matematică. După promovarea Bacalaureatului în 1900, a urmat cursurile Facultății de Mecanică a Institutului Politehnic din Budapesta până în 1904. În 1905, a urmat cursuri postuniversitare la universități renumite din Viena, München și Göttingen, studiind sub îndrumarea unor mari personalități științifice ale vremii, precum D. Hilbert, H. Minkowski și F. Klein.

În noiembrie 1905, Augustin Maior a câștigat un concurs pentru postul de inginer la Stația Experimentală a Poștelor din Budapesta. În 1906, a realizat un experiment de succes prin care a transmis simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, cinci convorbiri fără interferențe. Rezultatele sale teoretice în telefonia multiplă au fost publicate în 1907 în revista „Elektrotechnische Zeitschrift” și, ulterior, în 1914, în lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission”, în revista „The Electrician”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_Maior#/media/Fi%C8%99ier:Augustin_Maior.jpg

După Primul Război Mondial și Unirea Transilvaniei cu România, Augustin Maior a devenit director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat. În iulie 1919, a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj și director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică al Facultății de Științe. Între 1929 și 1946, a fost și Decan al facultății, predând cursuri inovatoare de „Electricitate și Magnetism” și „Acustică și Optică”, pe care le-a publicat în diverse ediții.

În 1923, a susținut lucrarea de licență a lui Hermann Oberth la Universitatea din Cluj, după ce aceasta fusese respinsă la Heidelberg. Oberth va deveni ulterior cunoscut ca părintele rachetei interplanetare moderne.

Augustin Maior a fondat Școala de Fizică Teoretică de la Universitatea din Cluj, contribuind activ la dezvoltarea ideilor științifice contemporane. În 1950, laureatul Nobel Louis de Broglie a prezentat la Academia din Paris lucrarea lui Augustin Maior „Câmpurile gravitaționale și magnetismul”, recunoscând contribuțiile sale remarcabile.

Augustin Maior a murit la Cluj în 1963. În martie 1995, Facultatea de Fizică a Universității din Cluj a decis să numească unul dintre amfiteatrele sale „Amfiteatrul Augustin Maior” în semn de recunoaștere a contribuțiilor sale la dezvoltarea învățământului modern și a cercetării în fizică. În 2012, Academia Română l-a ales post-mortem ca membru, recunoscându-i contribuțiile valoroase ca fizician, pedagog și inventator.

Sursa: https://phys.ubbcluj.ro/despre/Augustin%20Maior/Augustin%20Maior.htm