Jurnal FM 
Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938, Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș – d. 10 iulie 2017, București), unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani
#Postat de Carmen Vintu on iulie 10, 2021
Prozator şi eseist roman contemporan, Augustin Buzura s-a născut pe 22 septembrie 1938, în Berința, judeţul Maramureş. A urmat şcoala generală din comună natală, cursurile Liceului „Gheorghe Şincai” din Baia Mare şi a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj, obţinând diploma cu lucrarea Shakespeare în psihiatrie.
Augustin Buzura a renunţat la o carieră în medicină pentru a se dedica literaturii, însă metodele psihiatrice de investigare a conştiinţei umane se vor regăsi în romanele sale.
Augustin Buzura a debutat în literatură cu nuvela Pământ, publicată în revista Tribuna (nr. 8 din 25 februarie 1960), apoi a apărut un volum de nuvele, intitulat Capul Bunei Speranțe (1963). A fost redactor la revista Tribuna din Cluj și apoi secretar general de redacție la aceeași revistă. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003–2004 al Institutului Cultural Român. A fost director al revistei Cultura.
Augustin Buzura a fost înmormântat pe aleea academicienilor.
Politicieni, scriitori și academicieni au fost făcut parte din cortegiul cernit care a prezentat ultimul omagiu lui Augustin Buzura.
Adrian Năstase, Varujan Vosganian, Vasile Dâncu, Niculae Onțanu, Ecaterina Andronescu, Ionuț Vulpescu, Petre Tobă l-au condus pe ultimul drum.
Ion Iliescu, un apropiat al lui Buzura, și-a luat rămas bun în cursul dimineții.
Președintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, criticul literar Gabriel Dimisianu, teoreticianul literar Sorin Alexandrescu au venit, de asemenea, la despărțirea de colegul lor.
Un ultim omagiu i-au adus și Eugen Simion și Ionel Haiduc, foști președinți ai Academiei.
Decorații
A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de mare cruce.
Romane publicate
- Absenții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970
- Fețele tăcerii, Editura Cartea Românească, București, 1974
- Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 – carte distinsă cu Premiul Academiei Române
- Vocile nopții (1980), Editura Cartea Românească, București, 1980
- Refugii (1984)
- Drumul cenușii (1988)
- Recviem pentru nebuni și bestii, Ed. Semne, București, 1999
- Raport asupra singurătății (2009)
