Arturo Toscanini, dirijor italian

Arturo Toscanini, (25 martie 1867, Parma, Italia – 16 ianuarie 1957, New York City, New York, SUA) este un dirijor italian.

Arturo Toscanini a fost un dirijor italian de renume mondial, apreciat pentru intensitatea și perfecționismul său, precum și pentru capacitatea sa extraordinară de a percepe detaliile orchestrei și de a crea sonorități impecabile. A fost unul dintre cei mai influenți muzicieni din sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Sub bagheta sa au cântat mari artiști precum Maria Callas și Renata Tebaldi.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Arturo_Toscanini#/media/Fișier:Toscanini_8.jpg

Toscanini s-a născut în Parma, în familia unui croitor, și a câștigat o bursă pentru Conservatorul din Parma, unde a studiat violoncelul. Condițiile de viață la conservator erau rigide, iar Toscanini a refuzat toată viața să consume produse din mare din cauza meniului restrictiv al instituției.

În 1886, a început să colaboreze cu o companie de operă condusă de Claudio Rossi și a efectuat un turneu în Brazilia. A devenit cunoscut în urma unei improvizații uimitoare la Rio de Janeiro, unde, în absența dirijorului desemnat, a preluat conducerea orchestrei și a dirijat „Aida” din memorie, primind aclamații extraordinare din partea publicului. Acesta a fost începutul carierei sale ca dirijor.

La întoarcerea în Italia, Toscanini a continuat să dirijeze la Teatro Carignano din Torino și, ulterior, la La Scala din Milano, unde a devenit un dirijor de renume internațional. A fost cunoscut pentru abilitatea sa de a respecta scrupulos partituri și pentru munca sa continuă în interpretarea operelor compozitorilor, în special Giuseppe Verdi.
În următoarele decenii, Toscanini a consolidat propria reputație și a devenit un nume cunoscut în întreaga lume. A fost dirijor la Metropolitan Opera din New York, unde a contribuit la standardele de producție și performanță în operă. Apoi, între 1926 și 1936, a condus Orchestra Filarmonicii din New York și a realizat turnee în Europa.

În 1937, Toscanini a acceptat oferta de a deveni dirijor al Orchestrei Simfonice NBC, unde a făcut istorie cu transmisiunile sale radiofonice și televizate. Aceste emisiuni i-au consolidat faima în Statele Unite, dar și în întreaga lume.
Toscanini s-a distanțat de regimul fascist condus de Mussolini și a refuzat să se alinieze cerințelor politice ale dictaturii. A fost implicat într-o serie de incidente care au dus la confiscarea pașaportului său și la supravegherea constantă a acestuia de către autoritățile fasciste. După începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Toscanini a părăsit Italia și s-a stabilit definitiv în Statele Unite.
În 1937, Toscanini a început o serie de transmisiuni radiofonice cu Orchestra NBC Symphony, fiind o figure emblematică pentru muzica americană de atunci. A fost un susținător al compozitorilor americani, inclusiv al lucrărilor lui Samuel Barber și George Gershwin, și a lucrat cu unele dintre cele mai mari talente ale vremii.

În 1941, Toscanini a condus premiera americană a Simfoniei nr. 7 de Dmitri Șostakovici, iar mai târziu a condus un turneu al orchestrei în America de Sud. După ce a părăsit Orchestra NBC Symphony în 1954, Toscanini a continuat să înregistreze și să dirijeze lucrări până la retragerea sa finală.
Toscanini s-a retras oficial în 1954, dar a continuat să își editeze înregistrările și să participe la diverse activități muzicale. A murit pe 16 ianuarie 1957, la vârsta de 89 de ani, la New York. A fost înmormântat în Cimitirul Monumental din Milano, iar epitafurile sale reflectă pasiunea și dedicarea sa față de muzică.
Toscanini a fost cunoscut pentru relațiile sale cu mulți muzicieni mari ai vremii, dar și pentru caracterul său complex și devotamentul față de familia sa.
Toscanini a condus numeroase premiere ale operelor importante, inclusiv „La Bohème” de Puccini și „Pagliacci” de Leoncavallo. De asemenea, a dirijat lucrări simfonice celebre și a influențat profund dezvoltarea muzicii de operă și simfonice în secolul XX.