Artur Stavri, poet român, publicist și om politic

Artur Stavri (n. 10 noiembrie 1869, Botoșani – d. 10 mai 1928, București) a fost un poet român, publicist și om politic, cunoscut pentru activitatea sa literară și implicarea în viața publică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

Artur Stavri s-a născut într-o familie boierească din Botoșani și și-a petrecut copilăria în acest oraș, alături de viitorul istoric Nicolae Iorga. A urmat cursurile Liceului Național din Botoșani, iar în 1888 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Încă din liceu a debutat în presă, colaborând cu „Curierul român” din Botoșani.

Activ în viața culturală, Stavri a frecventat cercul literar al lui Nicolae Beldiceanu, unde s-a întâlnit cu scriitori ca Dimitrie Anghel și Arthur Gorovei. A fost un colaborator prolific al numeroaselor publicații literare și politice, precum Adevărul, Contemporanul, Convorbiri Literare, Sămănătorul, România Literară, Vatra, Vieața și altele. A publicat sub mai multe pseudonime: Astar, A. Star, Coresi, A. Coresi și Sfâriac.

În plan editorial, a fost redactor responsabil pentru secțiunea literară a revistei Literatură și știință, condusă de Constantin Dobrogeanu-Gherea. Împreună cu Ion Gorun, a fondat revista Pagini literare (1899–1900). Între 1898 și 1899, a condus publicația Adevărul de joi.
Membru al Partidului Național Liberal, Stavri a avut și o carieră politică notabilă: a fost stenograf la Camera Deputaților, apoi ales deputat și, ulterior, prefect al județului Dorohoi.
Stavri a publicat mai multe volume de poezie, printre care:

• Poezii. 1888–1894 (1894)
• De demult (1897)
• Pe-același drum (1900)
• Câteva clipe (1904)
• Luminișuri (1910).

Artur Stavri a murit la 10 mai 1928, la București, lăsând în urmă o operă poetică bogată și o contribuție importantă la viața literară și politică românească.