Arthur Harden, chimist britanic, laureat al Premiului Nobel pentru chimie

Arthur Harden (n. 12 octombrie 1865, Manchester, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 17 iunie 1940, Bourne End⁠(d), Hedsor⁠(d), Anglia, Regatul Unit) a fost un chimist britanic, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1929).

A împărțit Premiul Nobel pentru Chimie în 1929 cu Hans Karl August Simon von Euler-Chelpin pentru cercetările lor fundamentale asupra fermentației zahărului și a enzimelor fermentative. Pe lângă contribuțiile sale științifice semnificative, Harden a jucat un rol esențial în fondarea Societății de Biochimie și a servit ca editor al revistei sale timp de 25 de ani.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Harden#/media/File:ArthurHarden.jpg

Născut în Manchester din părinți scoțieni, Harden a primit educația timpurie la o școală privată și ulterior la Tettenhall College. În 1882, s-a înscris la Owens College, cunoscută astăzi ca Universitatea din Manchester, unde a studiat chimia sub îndrumarea profesorului Roscoe. Influențat de J.B. Cohen, Harden a demonstrat un talent excepțional pentru chimie încă de la o vârstă fragedă.

După obținerea diplomei de licență în 1885, Harden a beneficiat de Bursa Dalton în Chimie, petrecând un an la Erlangen, Germania, sub îndrumarea lui Otto Fischer. Aici, s-a concentrat pe sinteza β-nitrozo-α-naftilaminei și a studiat proprietățile sale. La întoarcerea sa la Manchester, a obținut un doctorat și a preluat un post de lector și demonstrant, colaborând strâns cu Sir Philip Hartog. Această perioadă a marcat și debutul cercetărilor sale ample asupra vieții și operei lui John Dalton.

În 1897, Harden a fost numit chimist la noul Institut Britanic de Medicină Preventivă (mai târziu denumit Institutul Lister). Aici, a aplicat cu succes metodele sale chimice pentru a investiga o varietate de fenomene biologice, incluzând acțiunea bacteriilor și fermentația alcoolică. De asemenea, a studiat produsele de descompunere a glucozei și chimia celulei de drojdie, realizând o serie de lucrări semnificative despre vitaminele antiscorbutice și anti-neuritice.

Colaborarea lui Harden cu William John Young asupra glicolizei în drojdie a condus la descoperirea unui ester fosforilat, cunoscut inițial ca esterul Harden-Young. Ulterior, analiza chimică a demonstrat că este vorba de fructoză 1,6-bisfosfat, produsul fosforilării fructozei 6-fosfat prin acțiunea fosfofructokinazei. Acest ester se descompune ulterior în gliceraldehidă 3-fosfat și dihidroxiacetonă fosfat prin acțiunea aldolazei.

Harden a primit numeroase onoruri de-a lungul carierei sale ilustre. A fost numit cavaler în 1926, a primit mai multe doctorate onorifice și a devenit membru al Societății Regale. În 1935, a fost recompensat cu Medalia Davy pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul biochimiei.

Harden s-a căsătorit cu Georgina Sydney Bridge în 1900. Din păcate, soția sa a decedat în 1928, iar cuplul nu a avut copii.

Moartea lui Sir Arthur Harden pe 17 iunie 1940 a marcat pierderea unuia dintre cei mai importanți biochimiști ai secolului XX. Cercetările sale fundamentale asupra fermentației zahărului și a enzimelor fermentative au avut un impact profund asupra înțelegerii noastre a proceselor metabolice din celule. Dedicația sa neobosită pentru știință și contribuțiile sale semnificative la domeniul biochimiei îl vor continua să îl inspire pe cei care urmează în urma sa.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Harden