Arthur Miller, dramaturg și eseist american de origine evreiască

Arthur Asher Miller (n. 17 octombrie 1915, New York City, New York, SUA – d. 10 februarie 2005, Roxbury⁠(d), Connecticut, SUA) a fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască renumit, care a îmbinat conștientizarea socială cu o explorare profundă a vieții interioare a personajelor sale. Este cel mai cunoscut pentru piesa Death of a Salesman (1949).. A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe.

Miller a fost profund influențat de Marea Depresiune, care a ruinat financiar afacerea tatălui său, un mic producător, și i-a revelat tânărului Arthur precaritatea existenței moderne. După absolvirea liceului, a lucrat într-un depozit, iar cu banii strânși a urmat cursurile Universității din Michigan (BA, 1938), unde și-a început cariera de dramaturg. Primul său succes a fost romanul Focus (1945; film 1962), care abordează tema antisemitismului. All My Sons (1947; film 1948), o dramă despre un producător de materiale de război defecte, influențată puternic de Henrik Ibsen, a fost prima sa piesă importantă, câștigându-i un premiu Tony și marcând începutul colaborării sale cu regizorul Elia Kazan.

Mai multe detalii

Arthur Miller

Wolfgang Fischer – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Arthur Miller by Wolfgang Fischer-01.jpg
• Creată: 1960ies
• Încărcată: 14 martie 2025

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Miller#/media/Fișier:Arthur_Miller_by_Wolfgang_Fischer-01.jpg

Următoarea piesă a lui Miller, Death of a Salesman, a devenit una dintre cele mai emblematice opere ale dramaturgiei americane. Aceasta prezintă tragedia lui Willy Loman, un om înfrânt de valorile false ale societății. Pentru Miller, era important să plaseze „omul de rând” în centrul unei tragedii. Într-un eseu din 1949, el a scris despre frica profundă a oamenilor de a fi dezrădăcinați, de a-și pierde imaginea despre sine și locul în lume – o frică pe care el credea că o trăiește cel mai bine omul obișnuit.

Miller a început să exploreze temele din Death of a Salesman încă din adolescență, când a scris o poveste despre un vânzător evreu, inspirat și din amintirile unui unchi. Piesa, scrisă în 1948, a fost regizată de Kazan și deschisă în New York în 1949. A câștigat premiul Tony pentru cea mai bună piesă, precum și premiul Pulitzer pentru dramă. De-a lungul anilor, a fost adaptată pentru film (1951) și televiziune, și a avut mai multe reluări pe Broadway.

The Crucible (1953), inspirată de procesele de vrăjitoare din Salem, Massachusetts (1692-93), reflectă îngrijorările lui Miller legate de macarthysm și persecuțiile politice ale vremii sale. Deși nu a avut același succes comercial ca Death of a Salesman, a câștigat un alt Tony și a fost, de asemenea, adaptată pentru ecran. În 1956, Miller a fost chemat în fața House Un-American Activities Committee și a refuzat să denunțe alte persoane, ceea ce i-a adus o condamnare pentru dispreț, ulterior anulată prin apel.

În 1955, au fost montate două dintre piesele sale scurte: A Memory of Two Mondays și A View from the Bridge. Cea din urmă, despre un navigator italo-american, a fost revizuită și extinsă un an mai târziu. After the Fall (1964) explorează eșecurile relațiilor umane, reflectând și influențele macarthysmului și Holocaustului, în timp ce Incident at Vichy (1964) examinează identitatea evreiască în Franța ocupată de naziști. În The Price (1968), Miller investighează temele vinovăției și responsabilității, explorând dinamica tensionată dintre doi frați.

Alte lucrări notabile includ The Archbishop’s Ceiling (1977), care tratează represiunea scriitorilor dizidenți din Uniunea Sovietică, și The American Clock (1980), o serie de viniete despre Marea Depresiune, bazate pe Hard Times de Studs Terkel. Printre piesele sale ulterioare se numără The Ride Down Mount Morgan (1991), Mr. Peters’ Connections (1998) și Resurrection Blues (2002).

Miller a scris și scenariul pentru The Misfits (1961), un film regizat de John Huston, pentru a doua sa soție, actrița Marilyn Monroe. Cei doi au fost căsătoriți între 1956 și 1961. Ultima sa piesă, Finishing the Picture (2004), a fost inspirată de experiențele din timpul filmărilor pentru The Misfits. De asemenea, Miller a publicat o colecție de povestiri scurte (I Don’t Need You Any More, 1967) și o autobiografie (Timebends, 1987). În 2001, a primit premiul Praemium Imperiale din partea Asociației Japoneze de Artă pentru contribuția sa la teatru și film.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Arthur-Miller-American-playwright